Capitolul 31 - Anunțuri triste de la școală

3 0 0
                                    

Ziua următoare, 18 august

Dimineața, ora 10

     După rutina de dimineață, mă pregătesc să ies afară. La mine la poartă stătea nimeni alta decât... Katy.

Katy: Heeey.

Eu: Bună! *zic și mă așez lângă ea*

Katy: „'Cause I, I, I'm in the stars tonight"

Eu: „So watch me bring the fire and set the night alight"

Așa ne distrăm noi, cântăm versuri din melodii în trending.

Din spatele nostru vine și Denisa.

Denisa: Ce faceți, iar cântați?

Eu&Katy: Da!

Denisa: Doamne ferește. *zice ea închinându-se*

Denis: Hey, lume!

Eu: Bunăăăă!

Denisa: De ce l-ai salutat așa fericită?

Katy: Ale, vezi că iar începe.

Eu: Da, observ.

Denisa: Deci ție îți place de el, dar nu vrei să spui.

Eu: Denisa, nu e adevărat.

Katy: Deniso, Alexia ți-a spus de milioane de ori că nu e adevărat și tu insiști mereu că ea îl place pe Denis.

Eu: Mie îmi place că Denis niciodată nu zice nimic în situațiile astea.

Denis: Na, ce să zic... Denisa e foarte insistentă și nu se lasă până nu aprobi că are dreptate. Ea nu înțelege că tu nu mă placi. Chiar dacă eu te plac puțin... *ultima parte o zice încet, în șoaptă*

Denisa: CE-A ZIS, MĂ?

Eu și cu Katy ne uitam mirate la el.

Denisa: Adevăruri ies la iveală.

După 6 ore

     Eram pe afară cu toți prietenii.

Denisa: Sebi, nu mai cânta că nu cânți deloc bine.

Katy: De parcă tu cânți bine, Deniso.

Denisa: Eu măcar nu mă fac de râs.

Larisa: Cred că Alexia cântă cel mai frumos dintre toți.

Karina: Aprob!

Katy: Și eu!

Alexia: Eu!?

Katy: Nu tu, mă. Alexia de la Craiova. Tu ai o voce de sperie vecinii.

Alexia: Aaa, mă miram eu că ziceți de mine.

Denisa râdea.

Katy: Taci că și tu ai o voce de sperie vecinii. Mai ales tu.

Denisa: Nici tu nu mă întreci!

Eu: Hai, gata, gata, stop.

Denisa: Katy!

Katy: E.

Denisa: Am uitat de tema pe vacanță la mate.

Katy: Aoleu! Și eu!

Denisa: Ce facem?

Katy: Hai să o întrebăm pe Alexia dacă ne ajută cu ea. Ale, ne ajuți?

Eu: Ia, ce temă aveți?

Denisa: Hai la mine acasă ca să iau culegerea.

Denisa ne arată tema ei, dar, dintr-o dată, începe să râdă.

Eu: Ce e, Denisa?

Katy: Ce pățiși?

Denisa râdea în continuare.

Karina: Deniso! Ce ai?

Într-un final se oprește.

Denisa: Nu mai știu să rezolv nimic de aici! *zice ea și începe iar să râdă*

Nu era greu, dar se pare că ea a uitat tot.

Eu: Vai, Denisa...

Katy: Cum așa? Ia uite ce simplu e! X mai mic sau egal cu 6 minus 3 înmulțit cu 4. Înseamnă că x e mai mic sau egal decât -6.

Denisa: Da, dar uită-te mai jos.

Katy: Și asta e la fel de simplă.

Karina: Da! Uite, x o să fie mai mare decât-

Denisa: Karina, taci! Nu mă interesează.

Katy: Dar dăm test după vacanță. Ce o să faci?

Denisa: Văd eu.

Eu: Hai să le repetăm atunci.

Denisa: Bine...

Denisa primește o notificare. Toți erau curioși să vadă de la cine era.

Denisa: O, nu.

Katy: Ce e!?

Denisa: E de la doamna de română.

Karina: Ce zice?

Denisa: „Dragi copii, vă anunț că în a doua săptămână de la începerea școlii vom da test de recapitulare cu materia din clasa precedentă. Nu uitați să repetați toată materia pentru a obține un rezultat bun. Succes!"

Katy: Asta e nebună.

Sebi: Katy, așa e la școală.

Katy: Știu și eu!

Denisa: N-avem decât să ne pregătim.

Știu că acest capitol este destul de scurt, dar urmează părți interesante. Ne apropiem de sfârșit! O să fie cel mai mișto sfârșit, o să vedeți! Pa pa 👋

#593 de cuvinte 🌠

Alexia și aventurile eiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum