Alexia și aventurile ei

Capitolul 27 - Ieșire în oraș

Următoarea zi, 8 August

Dimineața

     Majoritatea se trezesc în jurul orei prânzului. Inclusiv eu. Era ora 11, iar eu ma duceam către terasa unde urma să mâncăm micul dejun. Sunt prima care ajunge acolo, wow. După 5 minute vine și Ina.

Eu: Ce faci, Ina?

Ina: Bine. Nu știu, m-am simțit ciudat având în vedere că e prima mea zi când plec undeva cu prietenii.

Eu: Te cred.

S-a mai trezit cineva! Era... Luca!

Eu: Ooooo, Luca. Unde îți sunt prietenele?

Luca: Acum vin. Cred.

Da, chiar așa era. Acum veneau.

Rebeka: Heeey.

Eu: Bună, bună. Hai să mâncăm.

Anastasia: Hey hey, nu putem. *zice ea supărată*

Toți: De ce?

Anastasia: I-ați uitat pe De Caro și Dario! Cum ați putut? *zice Anastasia supărată*

Luca: Aoleu.

Eu: Aaaa, scuză-mă.

Rebeka: Cred că ei vin la 1.

Nu e adevărat, chiar atunci veneau. Împreună!

Toți: OOOOOO, DE CARO ȘI DARIOOOO!

Dario: Ce vreți, vere? Lăsați-mă că sunt mort de somn. *se plânge Dario*

Alexandra: Și eu...

Anastasia: Mă, Dario, dar ce-ați făcut azi-noapte? *zice Anastasia zâmbind la ei*

După 5 secunde izbucnim toți în hohote de râs.

Alexandra: Ce râdeți aici? N-am făcut nimic.

Luca: A, nu? Atunci de ce ați venit împreună? Ia să vedem, unde s-au dus... La ea în cameră sau la el? S-au dus la ea că la mine în apartament nu s-a auzit nimic.

Dario: Hai, gata, încetați cu prostiile voastre, am venit amândoi pentru că ne-am întâlnit pe drum în timp ce veneam.

Karina: Hai, Ale, spune-ne tu atunci. *zice ea și râde*

Anastasia: Ia uite cine mai veni.

Rebeka: Gata, vă rog să îi lăsați, nu vedeți ce obosiți sunt?

Eu: Cum să îi lăsăm dacă nu știm de ce sunt obosiți? De ce sunteți obosiți?

Dario: Eu-s pentru că n-am reușit să dorm așa bine.

Alexandra: Nici eu.

Rebeka: Săraca de tine, Ale... Vino lângă mine aici și haideți să mâncăm.

Ne aranjăm toți frumos la masă și așteptăm. Acolo la terasă era un colțar și o masă. Eu stăteam în capul mesei, Dario stătea primul pe partea laterală, lângă el Alexandra, lângă ea Rebeka, lângă ea Anastasia, lângă ea Karina, apoi Ina și în capul mesei în cealaltă parte stătea Luca.

Din perspectiva Rebekăi

     Probabil din cauza oboselii Ale părea așa supărată.

Eu: Ai ceva? *zic in șoaptă*

Alexandra: Vă zisăi că sunt obosită.

Eu: Eu tot cred că ești supărată. 

Discuția noastră era în șoaptă.