The Monster ♦ Tradusă

1.6

Camera e albă și miroase a antibiotice. Am decis de mult că nu imi place acest miros , sau să fiu intr-o cameră suspicioasă. Vreau să spun, este totul alb. Ceva se intâmplă și știu asta. Dacă lucrurile ar fi fost normale nu aș fi fost intr-o cămașă de forță acum. Marie ar putea fi incă supraveghetorul meu și

nu ar fi un om ciudat care intră aici in fiecare secundă . M-am foit in cămașa strâmtă și m-am așezat din nou pe podeaua căptușită. Au de gând să-mi facă ceva . Ei probabil mă vor ucide.

Privește incurcătura in care ne-ai adus Harry.

E vina fetei ăleia .

Ar fi trebuit să o omori când ai avut șansa.

Omul a intrat in cameră iar, dar de data asta avea in mână o telecomandă, cu sortimente de butoane ieșind in evidență. Am privit chiorâș la dispozitivul negru nărăvaș din mâna lui, incercând să văd pentru ce este.

"Hey acolo Harry." El a spus cu un rânjet strâmb.

"Ce dracu vrei." Am scuipat spre el.

A chicotit, "Ei bine, asta e puțin nepoliticos, nu crezi?"

"Nu chiar." Spun batjocotitor.

Omul ciudat și-a cloncănit limba la mine, "Așa de nepoliticos." Iși trece degetele pe telecomandă, "O să fixez asta."

I-am dat o privire grea și mi-am rumegat obrazul. M-am gândit la posibilități. El ar putea să mă tortureze sau să mă omoare. Sper că mă omoară. Nu mai am nevoie de torturile demonilor care mă pândesc.

Omul s-a intors zgomotos și a ieșit din cameră pentru a cincizecea oară astăzi. Câteva momente mai târziu, destul de mulți gardieni au intrat in cameră, trei dintre ei apropiindu-se incet de mine.Presupun că și-au invățat lecția după ce s-a intâmplat ieri. Atunci imi amintesc că sunt intr-o cămașă de forță și ei dacă mă atacă, nu pot face nimic. M-am dat cu un pas inapoi și am inghițit in sec. Nu merge. Nu imi este frică de ei, mi-e frică de ce o să spună demonii dacă ei mă vor pune la pământ. Ei m-au numit slab , sunt sigur de asta .

Unul din gardieni a vorbit , vocea lui auzându-se puțin inăbușită din cauza căștii mari care ii acoperă fața. "Acum putem să o facem in modul ușor sau in modul greu." A spus.

"Ce vrei să-mi faci mai exact?" L-am intrebat ,fără să mă deranjeze suspiciunea din vocea mea.

"Noi vrem doar ca tu să stai in scaunul de acolo." A arătat spre un punct din camera mare albă. Mi-am intors capul și ochii mi s-au bulbucat când am văzut un scaun electric.

"Ăla e un futut de scaun electric." Murmur." La dracu, nu. Nu o să mă așez in scaunul ăla." Mi-am scuturat capul.

Gardienii au schimbat priviri ciudate ,"Okay, noi am incercat să te intrebăm drăguț..." Fără avertisment , doi alți gardieni s-au indreptat spre mine , blocăndu-mă ca niște lipitori.

Am țipat atât de tare am putut și demonii au țipat cu mine.

"Dă-i cârpa." Aud altul cum spune.

Văd o cârpă albă aruncată de la gardian la gardian și corpul meu se tensionează.

La dracu' cu asta.

Mi-am legănat corpul in jur fără speranță incercând să-i țin departe de mine, dar jaketa asta nenorocită imi stă in drum.

Nu poți să ieși din rahatul ăsta? Nu a făcut-o și tipul ăla Houdini?

M-am luptat cu cămasa de forță și m-am uitat in jos la ea , incercând să ies din ea. Sunt incuietori și fermoare care o acoperă intr-un model ciudat. Am gemut și am renunțat la ideea de a-mi folosi creierul.