The Monster ♦ Tradusă

1.2

Harry.

Lumea e roșie. Plină de roșu. Este și fierbinte, arzându-mi pielea. Am inceput să transpir și pot să văd doar in față, dar când privesc o pot vedea pe ea. Stă intinsă pe podea, un cuțit fiind depus adânc in pieptul ei.

"Mamă!" Țip in agonie. De ce și-a făcut asta singură? Ce a făcut-o să se sinucidă?Simt cum lacrimile se formează in ochii mei și m-am lăsat să plâng ca un laș ce sunt.

Văd fețe intunecate apărând in fața mea . Ei la inceput ca bile negre de gaz , dar apoi ei s-au transformat singuri in creaturi urâte.

Unul din ei a vorbit și suna exact ca cel din mintea mea. " Ea nu s-a sinucis Harry." Imi spune adăugând un chicot.

"Atunci cum-" ingheț. Corpul meu se simte slab in timp ce mă uit la acești monștrii și apoi la mama și la dracu' din nou . "Nu!" Țip.

"Da Harry" ei spun la unison.

"Nu!" Țip inapoi la ei. Se inșeală .

"Da Harry. Tu ai făcut-o. Tu ai ucis-o." Ei râd cu toții, apucându-mi antebrațele și aducându-mă lângă corpul lipsit de viață al mamei mele.

"Nu n-am făcut-o! Nu aș ucide-o niciodată!" Incă plâng. Sunt așa slab.

"De ce plângi?" Unul din ei mă tachinează cu o voce demonică.

"Da, ce s-a intâmplat micuț băiat?"

Și deodată ei se uită in jos la mine și mă simt mai mic. Mă uit in jos și imi găsesc mâinile fiind ca ale unui copil.

"Nu poți schimba felul in care ești Harry." Ei chicotesc.

"Ai fost așa de când erai tânăr."

Și atunci totul a devenit negru.

M-am ridicat din patul meu și sprijinindu-mă pe picioare, respirația mea fiind neregulată. Mi-am trecut mâinile pe obraji oprindu-mă din plâns , cum am făcut in vis.

Mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Marie stând in afara bărilor , holbându-se la mine ca și cum aș avea zece capete. Dar văd și ingrijorarea in ochii ei. "Ești bine?" Ea intreabă silențios.

Am dat din cap repede ," Da. Sunt bine." Mă așez inapoi in pat, și strângându-mi ochii. De asta nu-mi place să dorm. Incurcături futute ca asta se intâmplă mereu in visele mele.

Coșmaruri vrei să spui . De ce ai visa că ți-ai omorât mama?

"Taci dracu !" Țip , vocea mea răgușită se aude.

"Harry!" Ea țipă.

Mă uit iar la ea și o văd făcând ceva ce nimeni nu a mai făcut-o inainte.

Ea deschide celula asta futută. Nimeni nu a făcut asta. Nimeni nu a intrat aici, dar uite-o aici pe această fată măruntă, care intră fără vreun semn de frică.

Atunci am inceput să fiu complet balistic.

Nu imi amintesc nimic specific, doar că am aruncat unele lucruri din celulă și am lovit peretele. Ea a venit chiar lângă mine apucându-mi pumnii, "Harry! Calmează-te!"

"Nu-mi spune ce să fac!" Țip la ea , dar ea nici măcar nu trăsare . Se simte ciudat , cineva atingându-mă. Contactul uman este așa cald. Nimeni nu m-a mai atins de ani. Se simte ciudat...dar imi place.

"Harry, te rog." Ea mărește strânsoare pe pumnii mei și eu incerc să mă eliberez. Mi-am smuls mâinile tare , ea desprinzându-se de pe sol pentru un moment. Și-a inrădăcinat picioarele și cu toată puterea ei ,mă impinge in perete. M-am lovit in spatele capului , dar nu simt nimic. Am alunecat pe podea , la fel și Marie. Ajunge la mine și imi atinge fața gentil. Nici nu-mi amintesc când cineva m-a atins in felul ăsta. "Nu-i poți lăsa să câștige." Șoptește și mă imbrățișează. M-am tensionat și ea poate spune că vreau să o arunc de pe mine , așa că m-a strâns mai tare. A șoptit aceleași cuvinte iar și iar.

Nu ii poți lăsa să câștige.

Nu ii poți lăsa să câștige.

Nu ii poți lăsa să câștige.

Nu ii poți lăsa să câștige.

Dacă ea incearcă să mă calmeze, merge. Nu știu cum face asta , dar o face. Mușchii mei se relaxează și i-au aer adânc.De obicei dacă cineva era așa de aproape de mine , mi-aș impinge pumnii in capul acestuia. Dar pentru un motiv, nu simt dorința de a-i face rău acestei fete. Am lăsat-o să mă țină , și mă simt mai bine. Sunt calm acum.

Ea face tot ce acești psihiatrii nu au putut. Ea face imposibilul.

•••

Next la 10 voturi și 5 comentarii.

All the love xx.