The Monster ♦ Tradusă

1.3

Marie.

Nu știu de ce am decis să deschid celula. A fost o idee destul de stupidă, considerând că Harry , dacă ar fi vrut , putea să mă omoare chiar acum. Dar nu a făcut-o, deci o să-mi asum riscurile.

Ochii lui par așa de triști. El arata așa singur, luptându-se cu propria lui bătălie in această cușcă. Ceva inăuntrul meu doar a simțit nevoia de a ajunge la el. Știu cumva că nimeni nu l-a mai imbrățișat așa de ani, deci am crezut că ar putea ajuta.

Și aici suntem, practic imbrățișându-ne pe podeaua murdară, erodată și dură. Harry incă tremură și transpirația lui e lipită de mine ca lipiciul. Pentru un motiv oarecare, asta nu mă deranjează mai deloc. De când am inceput să imbrățișez criminali?

El iși folosește degetele ducându-le prin părul meu, mâinile lui trăgând in jos incet și nedureros. "De ce faci asta?" el șoptește.

"Pentru că ai nevoie de un prieten." Ii spun cu același ton discret. Mă reașează in așa fel incât să stau in poala lui și incă nu-mi vine să cred că sunt așa aproape de un psihopat stupid (Marie babe ai fost cam rea la faza asta ofof) .

"Cum se face că ești așa diferită față de ceilalți?" Ochii lui verzi arătau așa de goi și confuzi când s-au uitat in ai mei.

"Nu știu, intreabă-l pe Iisus."am dat din umeri.

El a chicotit și pentru prima dată , văd un zâmbet pe buzele lui pline. Vederea a celei mai mici bucurii mă face să vreau să zâmbesc ."Serios,de ce?"

Imi mușc buza , incercând să mă gândesc la ceva bun de spus. "Eu...Nu imi este frică de tine Harry. Și inainte am crezut că e doar pentru că erai in spatele bărilor și știam că nu poți face nimic, dar acum suntem chiar unul lângă altul și...incă nu-mi este teamă." M-am oprit și m-am uitat la el. Maxilarul lui este ferm și ascultă toate cuvintele care ies pe gura mea. Continui, "Te ințeleg Harry. Ințeleg totul. Și asta mă sperie." Spun , tremurând slab.

"De ce te sperie asta?" El intreabă.

"Pentru că, nu ar trebui să ințeleg oamenii care sunt inchiși intr-un spital de boli mentale stupid." Imi plimb o mână prin păr , exact cum Harry a făcut acum un moment.

El imi oprește mâinile ingrijorate cu ale lui , și le indreaptă spre pieptul său, "Atunci cred că aparții acestui loc ,cu noi ceilalți."

Dau din cap, "De asta imi era frică." Suspin și dau să mă ridic , dar el mă oprește.

"Nu pleca incă." pledează. "Nu am mai atins pe cineva așa de mult timp...Eu-" se oprește și clipește de câteva ori, luptându-se intr-o bătălie interioară."Te rog, doar...imbrățișează-mă mai mult sau ceva." el iși intinde mâinile spre mine ca un copil extinzându-și mâinile la mama lui.

"Okay." Răspund simplu și imi inconjor mâinile in jurul lui iar.

Iși pune o mână pe spatele meu și pe cealaltă o trece prin părul meu. El iși odihnește capul in scorbura gâtului meu și respiră incet. Pot simții ritmul constant al inimii sale și zâmbesc un zâmbet trist pentru Harry (Smile a sad smile) .

Probabil Harry va muri singur și confuz.

Liniștea pașnică care era destul de confortabilă intre noi se evaporă când ușa se leagănă deschisă și un bărbat in alb apare, inarmat puternic cu armament. M-am holbat la ei și corpul mi-a inghețat. Nu am nici-o idee ce să fac. Sunt prinsă inăuntrul celulei stupide a lui Harry , nu e nici-un dubiu că o să fiu concediată.

Doamna Darcy este lângă ei, mâinile sale acoperind gura acesteia. Ea țipă, "Dați-l jos de pe ea , acum!"

Omul ne smucește ca pe niște muște (nici eu nu am ințeles asta) , impingându-mă de lângă Harry in timp ce lovesc spre ei, incercând să le spun că sunt bine. Ei nu ascultă desigur, in schimb, doi dintre ei iși scot bâtele negre groase și incep să-l lovească pe Harry repetat cu ele. In momentul in care aud răgetul de durere al lui Harry , știu ce urmează .

L-am privit pe Harry cum se ridică pe picioare și iși impinge unul din pumnii lui mari intr-unul dintre gardieni. Bărbatul cade instant la podea, mâinile lui trepidând.

"La dracu'." am murmurat.

Trebuie să fac ceva.

In sfârșit o voce in capul meu care nu este un demon.

"Dați-vă de pe mine!" Țip la gardieni ,"Il pot ajuta!"

"Domnișoară, nu te putem lăsa să te apropii de el." Unul dintre ei imi spune aspru.

Mi-am strâmbat fața și i-am scuipat pe amândoi. Mi-au dat drumul penteu o secundă și i-am evitat când au incercat să mă atingă din nou. Am fugit inapoi la Harry ,apucându-i pumnul când incerca să lovească un gardian iar. Ochii lui au devenit negri. Au devenit goi , o gaură neagră , goi de la miez. Pot spune că monștrii au pus stăpânire pe el. Nu mai este Harry.

Și pentru prima dată,

Imi este frică.

•••

Scuzați dacă sunt greșeli , vot + comment dacă vă place xx .