Inima de urs

Capitolul 10

***
Bruno pov.:

Sunt trezit de razele calde ale dimineții care mă încălzesc . Mă ridic somnoros și mă uit după mama mea ,care nu pare a fi acasă . E plecată. Ies din bârlog și vreau sa mă îndrept către râu , apoi voi merge la Kay sa văd ce face. Soarele devine stăpân pe întreaga pădure cu razele sale blânde si colorate în mi și mi de culori . Cântecul melancolic al viețuitoarelor zburătoare mă încânta iar un fluture poposește pe nasul meu. "Ceeee" rămân uimit când îl văd ca rămâne acolo și îl privesc farsa fac vre - un zgomot . Aripile sale gingașe aveau o culoare de un albastru spre mov splendide ! Era frumos ! Fără sa mă pot abține încep sa strănut iar acesta își ia zborul .
- O nu , stai ! Te rog , nu fugi ! Încep sa mă simt aiurea , deoarece pot spune pot spune ca vorbesc sigur . Fluturele nu mă înțelege. Încep sa îl urmăresc pana se așează pe o piatra . Aduci îmi arunc privirea prin împrejurul meu și observ ca mă aflu fix unde vroiam , la râu ! Încerc sa îmi domolesc setea și încep sa beau din apa care strălucea datorita razelor colorate . Văd peștii albaștrii care înoată în apa și deodată constat ca îmi este foame . Mă bag în apa călduță pana la genunchi și încep sa "vânez". Prin 3 pești destui de mari pe care îi mănânc fără sa mai clipesc . Îmi domolesc pofta de mâncare și setea și mă îndrept spre prietenul meu , nu înainte de a sta puțin pe iarba verde și pământul fierbinte de o culoare deschisa de maro. Încep sa privesc cerul și norii care capătă forme diferite și încep sa mă gândesc cu ce seamănă . Unul cu un copac , altul cu un cerc , un bat ,o floare și multe altele. E ca mai frumoasa zi de iunie de pana acum. Pe cerul imaculat încep sa aslteleltelepara nori negrii , ceea ce înseamnă ca ploaia de vara își va face apariția. "Schimbare de plan!" Voi merge acasă cât de repede pot , înainte de a începe catastrofa. Prea târziu , abea sunt la jumătatea drumului iar norii își fac din ce în ce mai repede. Aud glasul mamei mele care mă striga și se observa cât de îngrijorată este :
- Bruno , Bruno , unde ești ?
-Aici mama !Aici sunt ! Mă vezi?
- Oh , Bruno ,ramai acolo !
Vântul începu sa bată și crengile copacilor bătrâni la fel . Începusem sa mă panichez " ce am făcut !" Și încă sa îmi dau mintal o palma peste cap " Bravo Bruno , meriți un premiu " . Încep sa revin la realitate și observ cum mama se chinuie sa ajungă la mine dar nu prea reușește . Nu se mai vede nimic . Totul este întunecat iar vântul nu încetează de a bate . Începe ploaia și Once pe sa tune și fulgere .
-Mamă , mi-e frica !
- Nu te panica Bruno ! Totul va fi bine !
- Haide mamă mau repede !
- Nu pot Bruno! Încearcă sa vi are mine!
"Ok Bruno acum este șansă ta de a ajunge la mama ta care te iubește enorm" Încerc sa mă zbat prin vântul care mă îndruma înapoi ! "Măiculiță ce furtuna e!"
-Haide Bruno , stiu că vei reuși !
- Nu știu mama !
Deodată nu mai aud nimic inafară de o creanga imensa care da sa cada din copac . Nu mai simt nimic . Aud doar glasul mamei care mă striga cu îngrijorare
-Bruno, Bruno ! Unde ești ? Bruno , zi - mi ceva !
Ochii mi se închid și nu mai aud nimic . Totul e negru .

Milla (mama) pov.:

Nu pot sa cred , l-am pierdut ! Mi-am pierdut unicul meu fiu pe care îl iubeam enorm! Nu pot sa cred ! Nu! Trebuie sa îl caut ! Nu îmi pasa !

*******
Vă mulțumesc pentru lucruri !