Inima de urs

Capitolul 13-Nu te voi mai parasi!

***

Bruno POV.:

Razele calde si blande ale soarelui imi opresc somnul meu dulce.Asta e semn ca o noua zi a sosit. Am visat ca eram in padure si o furtuna s-a lansat , eu nemaiputand sa ma intorc acasa. Strigatele mele faceau un ecou iar nimeni nu era in preajma pentru a ma ajuta. Era o ceata si un vant puternic aproape-aproape de a ma ridica spre cer. Tuna si fulgera, incepand nu dupa mai mult de doua secunde si ploaia. Picaturile reci ale sale imi atingeau blana pana la piele... Ia stai.... Imi deschid ochii instant si observ ca eram acoperit cu ceva calduros care nu imi permitea sa vad unde sunt,insa nu m-am ridicat,deoarece cand am vrut sa o fac am simtit o durere la piciorul drept . Am renuntat numaidecat si mi-am asezat capul unde era si acum cateva ore,cred.Oh Bruno , acela nu a fost un vis!A fost realitatea!Acum,trebuie sa te concentrezi,nu te panica si adu-ti aminte tot ce s-a intamplat ieri! Am insipar adanc de vreo zece ori ca sa ma linistesc si am reusit. Toate scenele de ieri imi tulburau mintea. Eu fiind personajul principal iar mama cel secundar in acel teatru de cosmar. Insa , cum am ajuns , aici ?De ce ma doare piciorul si ce e asta de pe mine atat de calduroasa? De aceasta data ma ridic chiar daca durerea mea devine si mai puternica si tot ce vad este un perete din piatra. Imi inlatur chestia care imi invelea corpul si o privesc si pe aceasta atent. O bucata destul de mare de culoare maro si picatele negre. Sigur persoana care o are a gasit-o in padure! Perfect,fix de constiinta mea aveam nevoie acum!Nu e ca si cum le am pe toate ! Imi ridic privirea a doua oara si imi intorc capul spre stanga si observ ca nu e nimeni. In acel loc erau asezate frumos cateva lucruri si niste lemne , semn ca, cineva a facut focul asearaa. Ma intorc si pe dreapta si vad cu ditamai ce o fi , sta jos , dormind banuind. As vrea sa tip,sa fug insa nu pot. Nu imi mai aduc aminte ce am facut dupa ce am lesinat. Stai ce?! Acum dovedeste faptul ca nu stiu ce caut aici si cu el sau o ea. Ce as vrea sa fie ursoaica aceea. BRUNO , LASA PROSTIILE!Nu este momentul potrivit! Bine , bine , usor! Si bingo , odata-n viata constiinta mea spune ceva adevarat. Prea multe sperante , oricum nu o voi mai revedea in veci,deci ar trebui sa imi alung acest vis imediat! Imi balangan capul si revin la realitate. Deci , eu aici,cu o el/ea nestiind ce fac aici. A , si stai , de ce ma doare piciorul si nu il pot folosi ?! Imi privesc piciorul si observ un bandaj , sau asa presupun ca se cheama pe el. Incep sa pus mana pe el , insa tot ce s-a simtit a fost o durere ingrozitoare si strigatul meu , ne-bine-primit acum!

-Auch! In acel moment vad cum acea creatura se ridica imdiat de acolo si se intoarce cu capul la mine. Era un... un cerb? Wooow , stai putin, e deja prea mult! Se uita la mine ingrijorat chiar si vazand ca nu scot nici un sunet se apropie de mine. Avea un cap ca marime potrivit,ochi mici de un caprui intens ,coarne lungi,o blana de o culoare gri-maroniu, bot putin ud , picioare lungi , un spate lat si presupun ca si o putere mare.

-Esti bine baiete?

-Baiate? Cine esti? O bravo Bruno,pentru acest rastit ai merita un os , ceea ce ursii nu mananca.

-Om, B-Bruno , daca nu ma insel? DE UNDE IMI STIE NUMELE?Constiinta proasta mai am! INCETEAZA!Incerc sa imi mentin calmul , zic si eu. Vazand ca nu raspund , din nou , acesta imi spune cu o vorba ragusita numele sau.

-Eu sunt Oscar! Incantat,sper. Imi intinde mana timid iar eu o balangan cu a sa.

-Scuzati-ma pentru acel comportament... Uneori mama imi spune ca atunci cand sunt nervos sunt nepoliticos si ca ar trebui sa ma controlez insa nu prea imi iese... MAMA! In acel moment imi aduc aminte de mama! OARE E BINE? CAT DE BINE? PLANGE? E INGRIJORATA?MA CAUTA? Bravo Bruno , pentru prostia ta meriti si medalii nu doar un os. Cat de idiot am fost ? Cum sa plec de acasa?

-Aducand vorba de mama ta...

-Ce e cu ea? E bine? E ingrijorata? Stie unde sunt?Stie ca sunt bine? Stie ca o iubesc si imi este dor de ea?