Inima de urs

Capitolul 4 - Kay

Cred ca v - am făcut curioși cu acest titlu al capitolului  și acea poză.  O sa va povestesc acum totul .

Mă  scol dis de dimineață  atunci când razele colorate și calde ale soarelui îmi bat în față.  Stomacul meu neîmblânzit îmi cerea mâncare iar eu o scol repede pe mama care era destul de somnoroasa de ieri , când am mers atât  . Dar a meritat.  ^-^

- Mamă, Bună dimineața!

- Mce  Bruno ? Am da , Bună dimineața  și ție . Îmi spune prin somn .

- Haide mamă, trezește -te , îmi este foame.

- Da Bruno , unde ești ? Îmi da cu laba  peste nas și chiar m-a durut .

- AU , asta m-a durut .:))

- Scuze Bruno,  nu te văd .

- Fiindcă  nu ai ochii  deschiși .

În acel moment mama deschide ochii și vede ca soarele tocmai a răsărit și spune :

- Gata Bruno, la culcare,e devreme .

- Dar mamă  , mi-e foame .

- După ce te scoli mergem după hrana puiule.

Mă ia în brațe chiar dacă nu vreau sa mă culc la loc "off mamă, esti atât de somnoroasa . Ia stai un pic . Mă duc singur ,doar nu pot păți nimic."
- Mamă mă duc la râu.

- Da fiule da . Spune ia somnoroasa .

-Stai ce ? Se ridica și nu mă mai vede lângă ea ,iar aceasta se panichează și fuge după mine .Eu eram atât  de fericit ca merg singur prin pădure și aud cântecul  melancolic al pasarelelor și cum soarele începe sa devină stăpân deasupra noastră .Deodată , văd un pui de căprioară supărat care sta lângă trunchiul unui copac frumos cu niște frunze bune de stat la umbra .

- Bună ! Mă numesc Bruno ! Tu ?  Ești bine ? Pari destul de supărat / ă

- Bună și ție ... B - Bruno. .. Mă numesc Kay și nu , nu sunt bine . Sunt supărat .

-De ce ?

- Pai am plecat de acasă ca sa mă duc sa găsesc ceva de mâncare și nu mai știu drumul înapoi . În acel moment văd ca acesta  are ochii cei albaștrii și frumoși în lacrimi și îi spun :

- Nu e nimic , eu am plecat către râu fiindcă îmi este foame și mama doarme  și pot sta eu cu tine pana iți găsești mama .

- Chiar poți ? Îți mulțumesc  !   Îl iau după mine și mergem spre pârâu   iar în acest timp  povestim viața altuia. Începusem sa prind pești cu gura ceea ce mă făcea mândru de mine . Mâncăm cu el ,chiar dacă căprioarele nu mănâncă așa ceva ,el era mai  simplu.:))) În acel moment o văd pe mama lângă o căprioară mare și frumoasa care vin fuga către noi.

- Kay , unde ai umblat  nebunule !? Mi-am făcut griji!

- Bruno,  puiul meu , sa  nu mai pleci niciodată așa ! M-ai  speriat!

- Bine mama . Zic eu si Kay în același timp.  - mami bănuiesc ca îl cunoști pe Kay  

- Da Bruno și chiar mi.am făcut o prietena noua,mama sa .

- Nu-i așa Willy?

-Așa este !

- Puteți  veni  la noi,zice mama.

-Ne-ar face plăcere!

Mamă și Willy vorbeau în timp ce făceam și eu asta  cu Kay . Ajunsesem în bârlog la noi,unde mama face un foc bun  și o mâncare gustoasă ! Eu și Kay  rămânem  prieteni la fel și mamele noastre  pentru mult timp,poate pentru totdeauna  . ❤