Inima de urs

Capitolul 11

****
Bruno pov.:

Pleoapele sunt între-deschise iar ceea ce pot vedea este gri și ca plouă ... dau sa deschid ochii normal și încep sa văd doua coarne și un corp mare . Încep sa simt cum sunt ridicat de parcă as pluti ... ochii mei se închid și adorm intr-un somn adânc. În acel moment nu eram conștient iar dacă mă întrebai cum mă cheamă sigur nu îți știam sa-ti răspund .

Milla (mama)

Sunt atât de îngrijorată pentru Bruno . Nu am plecat de acolo și nici nu aveam de gând . Nu puteam vedea nimic din cauza cetii și a ploii. Pot simți și acum picăturile reci care pătrund prin blana mea fiind unda de mai mult de doua ore. Nu știu de ce a plecat Bruno de acasă deși i-am spus sa nu facă asta. Am fost pana în pădure după mâncare și după... Avem de gând sa îl iau de acasă și sa mergem împreună la Kay și mama sa , dar totul a luat o întorsătură groaznică. Acum ceea ce contează este sa îmi găsesc fiul pe care nu îl pt vedea . Nu știu nici unde sunt ;la depărtare sau aproape de el. Sunt îngrijorată de când a început furtuna . Îmi era frica sa nu se ajungă aici ... sa îmi pierd puiul...cine știe ce face . Ultima data când l- am văzut a fost atunci când o creanga mare de copac bătrân a cazul peste el. Îmi este frica și plâng de atunci ... sper sa fie bine , trebuie ! Trebuie sa fiu o mama optimista și totul va fi bine ! A fugit atunci când acea creanga a căzut , asta sper și așa sa fie...
Încep sa mă așez pe pământul rece și negru , departe de bălți. Încerc sa mă liniștesc și sa judec .Ce tot spun ! "Milla , căutați fiul nu sta ca o toanta ! "Dandu-mi o palma mintală. Mă ridic și patrulez. Mă chinui însă nu văd nimic. Ploua iar norii întunecați nu își fac dispariția . Totul era frumos , iar apoi a aparut această catastrofa . Nici urma de Bruno . Nu pot sa îl pierd . Nu o sa îl mai las singur de acum! Trebuie sa îl iau cu mine . Trebuia,trebuia,trebuia,dar degeaba. Nu te poți întoarce în timp oricât de mult ți-ai dori asta. Mi-as dori sa știu ce va fi pe viitor , ceva ce e imposibil. Îl vreau pe Bruno lângă mine , sa știu ca e în siguranță.

Kay pov.:

Dumnezeule! Ce furtuna e afară ! Ploua cu cofa și totul este întunecat. Nu poti vedea absolut nimic. Mama lui Bruno și el trebuiau sa sosească . Aștept de mult timp însă degeaba , cine ar putea vin pe furtuna asta. Sper ca pot sosi mâine deoarece vreau sa îl văd pe Bruno și sa îi spun ca a avut mare dreptate. Făcusem o greșeală foarte mare și sunt sigur ca avem sa o regret. II multumesc fiindcă îmi este alături la bine și la greu. Așa este o prietenie adevărată, îl simt ca un frate și este o persoana în care poți avea încredere .
-Mamă , oare Bruno și Milla sunt bine ? Mamă sa spunea ca vor veni la noi însă ...Nu apuc sa spun tot deoarece mama na inrerupe
- Da Kay , așa sper ! Nu cred ca au rămas pe drum... Eu cred ca voi pleca după Milla . Am o presimțire nu prea buna...
- Dar mamă ! Nu te pot lasa sa pleci ! Daca vei păți ceva ?
-TU doar ramai aici , puștiule!
-Bine mama.. iar ochii mei sunt înecați în lacrimi. Nu vroiam ca mama mea sa pățească ceva ... Vroiam sa o opresc însă totul este în zadar.

Umbra ( așa zisa)

Văd un pui de urs nu tocmai bine . O creanga de copac destul de groasa ia ținut piciorul în loc. Îl ajutat cu coarnele mele lungi sa dau creanga și îl sui pe puști pe spatele meu. Oare unde sunt părinții lui și de ce l-au lăsat singur pe o așa furtuna . Am ieșit din locul meu fiindcă am auzit niște țipete. Țipete de urs și de o am mă disperata . Cred ca și-a pierdut familia . Nu e nimic , îl voi ajuta eu sa și-a găsească . Știu ca înseamnă lipsa de părinți . De mama , de tata , de frați și surori ... eu nu ajutam avut un trecut tocmai frumos , atât pot spune . Îl dau jos de pe spatele meu și îl pun în locul meu de dormit și găsesc sa îi pun ceva pe el. Bingo ! Găsisem ca căutăm. Mă așez lângă el și privesc cum vremea posomorâtă nu își face dispariția.

Bună ! Sper sa va placă acest capitol ! Scuzați-mă pentru eventualele greșeli.