Exterior pur liniștit
Aș putea trăi așa la infinit.
Partea mea ce m-a definit
În exterior, mereu fericit.
Interior, povestea îi un fior
Nimic nu-i sclipitor, e îngrozitor
Doare antiteza într-un mod înfiorător.
Interior, la tine de ce simt că mor?
În fiecare zi mă lupt cu tine
Dar e greu, când țip în mine!
În propriul eu, mimând spre bine
Exterior, nu știu cât te mai pot ține!
Mă văd cum cedez,
Se spulberă tot ce mimez
Liniștea vreau să o vânez
Și în interior să dansez...
