E rece, simțim, dar nu vedem
E aproape, știm că pierdem.
Pe zice trece timpul ne lasă
De noi se pare că nu-i pasă.
Așa e omul construit
Să spere la un infinit
Acum ești, mâine nu se știe
Ne învârtim printr-o speranță vie.
Uitam că sunt trecători
Poate de asta devenim înfiorători.
Viața e mai scurtă decât pare
Nu avem în noi, decât disperare.
Când necunoscutul e în față
Cerșim cu ochii în ceață
După clipele pierdute
După vremurile trecute.
Încearcă să trăiești bine
Că nu știi când ea vine
E rece, simțim, dar nu vedem
E aproape, știm că pierdem...
