Aruncă acea fotografie
Așa a fost să fie
O simplă filozofie
Stranie ca o stafie.
Nu plânge fără rost
Uită tot ce a fost
Nu acorda suferinței un adăpost
Pentru acel prost...
Nu te mai gândi la el
Iar în acel fel ...
Aruncă-l ca pe un rimel
Și scoate acel inel
Nu te merita...
El a întrecut limita
Mereu te privea
Și te invidia
Pe la spate te înjunghia
Apoi te supraveghia
Cu ură te veghea
Și încet te zdrobea.
