Zâmbete false
Suflete arse...
Fără pic de milă
Se mai face o crimă.
Dar cui îi pasă?
Totul se uită și se lasă.
Unii au doar răutate în gând,
Încât torturează un copil plângând,
În această lume suntem doar pioni
Unde nu contează dacă chiar mori.
În alții doar venin există
De mai scriu câte o înjurătură pe listă
În zilele noastre doar minciuni apreciem
Încât, adevărul nu-l mai vedem.
Ochii noștri văd doar ceață
Nu ne mai place această viață
Nici iubirea nu mai este cea fost odată
Acum, ne înecăm în suferința luată.
Înjunghiem pe la spate
Trădând inimi nevinovate
Ne place, să luăm câte o carte ...
Pentru a face dreptate
Dar de dezamăgiri avem parte.
Trecem pe stradă nepasători
Făra să observam adevăratele comori
Ne plângem de anumite boli
Care sunt în noi și ne provoacă fiori.
Aparențele, înșeală deseori
Furând multe culori
Nu putem recunoaște anumite valori.
Doar banii, ne bucură pe toți.
Ne uităm uni la alți ca niște roboți
La îmbrăcămintea ce o porți
Știm să fim ca niște hoți.
Pentru ca alți să ne cunoască
Purtam în fiecate zi câte o mască
Lumea începe să vorbească
Și încet, să ne zdrobească.
Totul seamănă ca o junglă
Unde cei invidioși ne alungă
Nu putem trăi în pace
Mulți ne înțeapă cu mii de ace
Doar răzbunarea, le place...
Totul s-a transformat într-un decor întunecos,
Unde nu mai este frumos.
Știm să întoarcem lumea pe dos
Pentru ca ei să cada jos.
Bunătatea, a fost înlocuită
De răutatea săvârșită
Care mereu era privită
Sub formă de mită...
Pentru unii nu contează familia
Fac orice doar să obțină averea
Care după cum se pare, este mai importantă decat iubirea.
Zâmbetele false...
S-au transformat în sufletele arse
Unde nu mai există bunatate, sinceritate în anumite case.
Asta-i viață sau coșmar?
Ne scufundam în amar
Unde nimic nu se vede clar...