În fiecare zi ne pierdem câte un pic
Până când nu va mai rămâne nimic
Din noi, din sentimentul ce ți-l dedic
Nu știu câte scuze mai pot să-ți ridic.
Avem mii de tablouri adunate
Simt că vor deveni abandonate...
Timpul le va înghiți cu atrocitate
Primul îl credeam basm dintr-o carte.
Nu știu câte răsărituri vom mai privii
Las timpul să curgă fără a-l împotrivi
Nu știu câte drumuri se vor mai ivii,
Dar știu că toate florile se vor strivi.
