Povestea unei Rebele

Partea 2

Eram asa nervoasa incat imi era frica sa nu omor pe cineva...
Cand Denis sa asezat in banca m-au trecut un milion de fiori. Era sa il pocnesc!
Si in timpul orei, ca si cum nu era deja bou, mi-a trimis un biletel: "Deci imi raspunzi la intrebare?"
Eu: "NU!"
El: "De ce? :D "
Eu: "Probleme?"
EL: "Da..."
Eu: "Asta e :p" Noroc ca era ultima ora... Am plecat repede acasa, dar drumul era destul de lung. Si eram pe o alee mai ingusta cand am simtit pe cineva in spate. Am reactionat imediat: am prins pe cineva de mana, am incercat sa i-o rotesc dureros, dar nu am putut, caci era foarte rigid. Cand ma intorc il vad pe Denis, zambindu-mi. Tocilarul draq!
Eu: Ce naiba faci aici?
Denis: Vreu sa imi raspunzi...
Eu: Ei, dorintele nu ni se implinesc tuturor.
Denis: Te rog!
Si imi prinse ochii in ai lui, rugatori si frustrati. Ma inmoi putin, parca nemaiavand putere sa vorbesc urat.
Eu: Dar de ce vrei atat de mult sa stii?
Denis: Pentru ca nu suport sa nu fiu placut de cineva. Mereu ma straduiesc sa fiu pe placul celorlalti.
Eu: Exact asta nu imi place!
Denis: Ca sunt perfect?
Eu: Nu esti! Deoarece esti egoist si "foarte modest". (facand niste ghilimele cu degetele)
Denis: Dar....
Eu: Am plecat. Pa!
Denis: Deci... o sa incerci sa nu ma mai urasti cum o sa incerc eu sa ma schimb?
Eu: Da da! Cum zici tu. Bye bye!
Am plecat acasa. Parca dupa ce vorbisem cu el era altfel, o alta latura a lui, pe care o avem toti. Dar acea latura se arata de obicei persoanelor apropiate... oare ma considera astfel?
Restul zilei, ca de obicei, parinti mei m-au certat: notele, alt piercing, alt tatuaj, hainele, comportamnetul... bla bla bla!
Api, ziua urmatoare am observat clar noul Denis. Un tip care nu se mai imbraca asa perfect si nu mai ridica mereu mana, mai de gasca. Mda... acum era perfect (pentru mine) Dar stai! Nu ma refer in sensul ala... Daca e ratat, ratat ramane!
Si in penultima ora fac ceva si ma trimite pe hol sa ma gandesc la ce am gresit. Mda... Fix! :)) S-o creada profa =))
Si nu dupa mult timp mai aud ceva zgomote din clasa si iese si Denis.
Denis: Deci... ai observat schimbarea?
Eu: Te-a dat afara?? Pe tine? Pe domnul perfectiune mult prea indragit de profesori?
Denis: Hai, ma! Nu ma mai tachina... Ai observat sau nu schimbarea?
Eu: Mda...
Denis: Ma bucur.
Cred... ca incepea sa-mi placa de el. Ca amic, logic!
Cand am ajuns acasa parintii m-au anuntat ca mergem sa luam cina cu o familie bogata si cunoscuta in afaceri, care ne-ar putea costa viitorul. Si iar rochie eleganta, iar pantofi, iar produse care imi incalcesc parul... pfoai!!! M-am saturat de ele!