Povestea unei Rebele

Partea 9

Denis: motive personale.

Eu: fdaca sunt legate de mine am dreptul sa stiu! 

Denis: chiar vrei sa stii?

Eu: da! Zi odata

Denis nu zisese nimic,se lasa mai greu in pat, se apleaca cu capul si ma saruta,nu cu limba si alte porcari dinastea, lung, umed si simplu.

Eu eram asa socata incat nu am facut nimic, nu m-am miscat deloc, doar tineam ochii deschisi larg de uimire.
Denis: Uite!
Vocea lui ma readus la normal, dar ce sa zic? Oricum, nu am avut timp sa zic ceva, ca el pleca imediat.
In acel moment mi-am dat seama ca si eu il iubeam. Dar nu puteam! Nu era genul meu, eram complet diferiti si nu ne potrivim! E prea de tot!
Urmatoarea zi Denis nu a zis nimic despre ce se intamplase. M-am gandit sa-l intreb, dar mi-era prea frica. Prea frica de raspunsul lui: daca defapt nu ma placea si era doar o gluma proasta? Era posibil.... Dar daca era asa: de ce ma proteja?
Si iar imi luase apararea in fata profei, iar aceasta la trimis afara, sa mature curtea. M-am luat de profa ca nu e drept si m-am dus si eu :)) Era momentul sa-l intreb...
Denis: Ce faci aici?
Eu: Am venit si eu sa te ajut. Te deranjeaza?
Denis: Nu chiar...
Eu: Deci, ce s-a intamplat ieri...
Denis: Uita!
Eu: De ce?
Denis: Nu vreau sa fiu mai ranit de atat.
Eu: Dar daca simt la fel?
Denis ramasese fara glas.
Eu: Daca si eu te iubesc? Te-ai gandit?
Denis: Pai ieri nu imi raspunsesei la sarut si mereu imi vorbesti urat si asa mai departe....
Eu: Atunci de ce sa ma fi luat de profa doar ca sa ajung aici, sa te intreb daca e adevarat?
Denis: Ca sa iti bati joc de mine...
Eu: Nu e asa. Denis, te iubesc!
Si fara sa ma mai pot abtine, sar pe el si il sarut, iar el, logic, mi-a raspuns.
Eu: Acum ma crezi?
Denis: Da!

Next maine ♥♥♥