Florin: Am primit un mesaj, pentru tine, de la acelasi numar, cred! O sa ti-l arat cand ne vedem. Acum sunt putin ocupat, insa e in regula daca vin diseara la tine?
Eu: Absolut deloc! Chiar te rog :*
Florin: Ok! Te pup. Ai grija...
Eu: Mai bine zis ai tu grija ;) Si eu te pup. Pa!
E asa dulce...
Cand ajung acasa: nimeni! nici o menajera, nici majordomul, nici catelul meu: Lex (cu L, nu am gresit, asa imi place mai mult :)
Abia ma pun sa imi fac ceva din teme (ca altceva mai bun nu aveam de facut) ca suna telefonul fix.
Nici nu zic ceva, ca aceeasi voce de fata imi vorbeste iar...
De la celalalt capat: Surprinsa? Eu am facut toate astea! Catelul tau, saracul, e in gradina... Iar restul tot eu m-am ocupat de ei. Nu te teme, ei nu au murit... Le-am dat o pauza, ceva bun avand in vedere cine a facut asta ;) Nu conteaza cum am reusit. Dar iti mai zic o data: asculta-ma! Fa ce iti zic si nimeni nu o sa pateasca nimic. Acum sunt gata sa ti-l fur pe dragul tau Florin. Bye...
Si a inchis. Acum imi era si mai frica. Fug in gradina, il strig pe Lex peste tot, nimic, apoi vad ceva negru printre flori, ma apropii de ele si il vad pe Lex, fara suflare, intre ele. Il scutur putin: nimic! Ii caut inima: nimic! Era mort... Scot un tipat scurt, dar tare, apoi fug in casa, incui tot, acopar toate ferestrele si il sun pe Florin.
Nu raspunde. Il mai sun: tot nu raspunde. Inca o data: nu! Si il tot sun, pana cand, intr-un final, ma las. Apoi suna cineva...
De la celalalt capat: Scumpo, nu o sa-ti raspunda! Ah, da! Apropo: ti-a luat cam mult sa inchizi usile si ferestrele...
Nu putea fi adevarat. Era imposibil sa faca asa ceva. Parca era persoana mea... parca imi citea gandurile. Era straniu si infricosator, iar acum eram intr-un imens pericol.
M-am dus in cea mai apropiata baie foarte repede si m-am incuiat acolo. Aveam apa, deci era bine :))
Am asteptat ceva timp, apoi a sunat cineva la usa. M-a luat total prin surprindere, caci inainte era o liniste totala. Nu stiam cine e, dar ferestra de la baie avea vedere perfecta catre usa de la intrate.
Si spre norocul meu: Florin!
Fug repede catre usa, o deschid si sar pe el, imbratisandul...
Florin: Wow! Ce s-a intamplat?
Eu: Multe! Dar pentru inceput, e cineva in casa...
Florin: Menajera?Eu: Nu! Persoana care ma urmareste!
Florin: Bine... Verific eu, tu asteapta-ma in sufragerie.
Am asteptat destul timp, caci casa e mare. Imi era frica sa nu pateasca ceva. Dupa vine, foarte calm.
Florin: Nu e nimeni!
Eu: Ai verificat in pod?
Florin: Da!
Eu: La subsol?
Florin: Nu...
Mergem repede la subsol, apoi vedem ferestra destul de mare miscandu-se si niste lazi puse ca sa se poata catara.
Eu: A fost aici!
Florin: Stiu...
Eu: Florin, a fost aici! Putea sa ne omoare!
Florin: Ok... E in regula daca raman la tine azi? Situatia pare dificila si trebuie sa stam impreuna.
Eu: Asa e! Sigur. Ma duc sa pregatesc ceva de mancare.
Florin: Ok, scumpo :*
Eu: Poti sa alegi orice camera vrei...
Eu m-am dus si am facut niste oua prajite, iar el si-a ales camera, apoi i-am dat niste pijamale de ale lui tata si ne-am pus sa dormim, dupa ce ne-am asigurat sa toate usile si geamurile erau inchise bine.
Dar eu nu puteam dormi... Imi era extrem de frica, mai frica ca niciodata. Dar eu nu eram asa. De mica am capatat o fire aroganta si extrem de curajoasa. Nu mi-a fost niciodata frica de nimic, dar acum e diferit... parintii si iubitul meu sunt implicati.
M-am ridicat si m-am dus in camera la Florin. Cand am intrat, l-am prins in timp ce isi dadea un tricou jos. Am inchis direct usa... Nu crdeam ca inca era treaz.
In cateva clipe a deschis usa, fiind fara tricou.
Florin: Ce s-a intamplat?
Eu: Nimic, doar ca nu pot dormi. Si.. uh, tricoul tau.
Florin: Mi s-a facut cald si l-am dat jos, te deranjeaza?
Eu: Nu chiar..
Florin: Oh, cat de fraier sunt. Vrei sa dormim impreuna? Adica, daca nu iti place singura sau ceva..
Eu: Sigur :X
In camera era numai un pat mare de doua persoane, deci am fost nevoita sa dormim in acelasi pat. Dupa ce el adormise, mi-am dat seama ca are un corp super hot.
YOU ARE READING
Povestea unei Rebele
FanficMa numesc Carla. Am 17 ani si aproape am renuntat la liceu. Va dati seama ca sunt rea si iresponsabila, iar asta e un fel de protest pentru familia mea care vrea sa devin ceva in viata, o piti care sta toata ziua plictisita la birou. Yak! M-am vopsi...