Povestea unei Rebele

Partea 11

"Acum ma crezi? Daca o sa incerci sa imi iei urma sau asa ceva, stii ce se intampla cu parintii tai! Si nu uita ce ti-am zis: desparte-te de Florin!"
Bine... Deci persoana asta e extrem de obsedata dupa el, si nu numai.
Ma duc la scoala ca in totdeauna, sa nu o fac cumva sa imi para ca imi e frica: asa procedez eu in astfel de situatii.
Ajung la scoala si ii scriu lui Florin un biletel:
"Neatza! De ieri tot primesc mesaje ciudate... Ma poti ajuta?"
Iar el imi raspunde: "Scuze. Nu pot vorbi acum, caci lectia e importanta."
Apoi primesc un mesaj pe telefon: "Ce pacat ca nu te poate ajuta :( Nu indrazni sa ii spui!"
Deci asta intrecea masura. Florin nu putea fi, pentru ca e langa mine, e baiat si mai multe.... Iar singura persoana care ar mai putea fii si cunoste toate astea si le vede mereu si le stie e... adica sunt eu! Dar asta e complet imporsibil si de necrezut. Si aceasta varianta e respinsa pentru ca e complet stupida... Dar doar nu e mentalista sau ceva, nu??
Acum ma gandesc ca in unele situatii poate da cu presupusul si are noroc... :-?
In pauza...
Florin: Deci, ce vroiai sa-mi zici?
Eu: Pai e mai complicat si nu stiu daca o sa ma crezi.
Florin: Nici eu nu stiu, dar zi-mi te rog.
Eu: Mama si tata nu mai vin acasa de ceva timp si ieri am primit niste mesaje...
Ii dau telefonul si in timp ce le citeste, eu continui
Eu: Stie mereu exact ce fac si nu inteleg. Florin, cred ca mi-e frica...
Florin: Stii... te cred! Dar e asa ciudat.
Eu: Si mi-a zis ca daca iti te va prinde si pe tine.
Florin: Hm...
Imi tranteste imediat telefonul de parchetul din clasa si il sparge in multe bucatele.
Eu: Ce ai facut??
Florin: Daca mai vrea sa iti zica ceva, nu o sa poata.
Eu: Puteai pur si simplu sa imi scoti cartela sau bateria!
Florin: Asa e... Lasa ca iti cumpar altul mai fain :*
Dar imi placea mult acel telefon... Ce iubit am si eu :))
Florin se duce la treaba lui cu prietenii, si eu la treaba mea... Dar cand incepe ora nu apare. Ii intreb pe aia cu care sta de obicei daca stiu ceva, dar nu au nici cea mai vaga idee, apoi sun de pe telefonul unei colege... si suna ceva timp, apoi raspunde.
Eu: Florin, esti bine? Unde esti? De ce ai plecat??
Florin: Scuze, dar m-a chemat mama cu niste afaceri. Nu te teme, nu am patit nimic.
Eu: Ce bine... Stii, chestia aia de care ti-am zis azi, stii.