Mafia blood

Capitolul 11

Anastasia Pov

-Ce s-a întâmplat acolo? Îl întreb odată ce am ajuns in mașina lui, dar Valerius nu spunea nimic .
  Știu ca e nervos, văd asta in ochii lui. Știam ca cina asta nu este o idee buna, dar nu am putut sa o refuz pe Luna.

-Val...vorbește cu mine.

-Ti-am zis ca nimeni nu te umilește. Nici măcar tatăl meu.

-Nu trebuie sa ai o cearta cu familia ta din cauza mea. Părerea lui nu contează pentru mine. Nu e ca și cum aveam așteptări ca voi avea o viața fericita in familia asta.

   Maxilarul i s-a încleștat și nu a zis nimic. Nu știu ce se întâmpla cu el dar se comporta ciudat.

-Ma poți lăsa in noaptea asta acasă? Îl întreb știind ca pun paie pe foc.

-Nu.

-Poftim?

-Am zis nu, nu ai auzit?

-Parca încercam sa nu ne facem viața imposibila. Ii rapsund nervoasa.

-Asta nu înseamnă ca îți faci de cap unde și când vrei.

-Sa îmi fac de cap? Valerius ei sunt familia mea. Nu l-am mai văzut pe fratele meu, cu toate controalele pentru bebeluș și șarada asta nu mi-am mai văzut oamenii. Merit măcar o nenorocita de vizita!

-Mergi doar însoțită de bodyguard-ul meu.

-De ce nu vine Brando?

   Atunci a pus o frâna brusca și am înghițit in sec. De ce naiba am spus asta?

-La naiba nu! Mergi cu Vince, altfel nu mai pleci nicăieri.

-Și credeam ca poate ne vom înțelege. Se pare ca tot un nemernic ai rămas.

-Doar nu credeai ca acum voi fi drăguț cu tine. Ti-am zis ca așa sunt eu, acum pleacă. Mâine te voi lua înainte de apus.

Am ieșit din mașina trântind portiera. Omul lui era in spatele meu.

-Anastasia ești bine? Ma întreabă si ma întorc.

-Vrei sa ii dai raportul șefului tău? Ii spun tăios cu toate ca el nu mi-a făcut nimic. Dintre toți bodyguarzii lui el e singurul pe care nu îl detest.

-Nu, dar ești foarte palida si nu mergi nici drept.

Speram sa nu observe. Chiar ma simt rău, in toată agitația asta ar fi greu sa ma simt mai bine.

-Sa știi ca Valerius chiar este asa cum ai auzit, rece, nu iartă pe nimeni, răzbunător, si nu ar trebui sa îți spun asta caci o sa ma omoare dacă afla dar ceva s-a schimbat in el de când ai venit la conac.

-Și de ce crezi asta? Valerius nu o sa se schimbe niciodată, va fi toată viața un nemernic fără pic de umanitate.

-Suntem prieteni de mai mult de douăzeci de ani. Știu ca nu știi asta pentru ca nu vrea sa amestece munca cu viața persoanala, de aia sunt mereu cu el si are încredere in mine. Toată viața am luptat cot la cot dar chiar si asa, nu ar ezita sa ma rănească dacă te-as umilii, si asta nu s-a mai întâmplat.

-Apreciez ca ești sincer cu mine dar chiar si asa, ce ai spus tu nu contează atâta timp cât el face tot posibilul sa ma facă sa ma simt ca o ostatica. Și chiar dacă situația este asta, nu vreau ca si copilul meu sa trăiască intr-o familie deteriorata. Nu merita asta.

-El și-a dorit mereu un copil! Striga odată ce a văzut ca măresc pasul și m-am oprit brusc.

-Poftim?