Mafia blood

Capitolul 9

-Ai fugit ca o fetița. Își bate joc Brando de mine dar nu face decât sa ma irite mai tare.

-Nu am fugit, am ieșit sa fumez.

-Te comporți ciudat in fata Anastasiei. Afirma el și îmi dau ochii peste cap.

-Ce vrei defapt?

-Începe sa îți placa de Ana, Valerius. Recunoaște.

-Sa îmi placa de ea? Nici intr-o suta de ani nu as putea sa simt ceva pentru o femeie ca ea. Înțelege ca ea este o afacere iar adevărata mea iubita este Lucinda, fie ca îți convine sau nu. Nu mai pune atâta întrebări in legătura cu ea, pentru ca in fiecare zi îmi demonstrezi ca tu ești ala care începe sa aibe sentimente. Nu uita ca este soția mea și dacă te atingi de ea vei ajunge lângă cadavrele dușmănilor noștri.

-Reacțiile tale te dau de gol. Dacă as fi spus ceva de Lucinda nu te-ar fi interesat dar imediat ce spun de Ana te aprinzi mai rău ca focul. Niciodată nu m-ai amenințat din cauza unei femei. Încetează cu geloziile Val, nu as face așa ceva niciodată și gândește-te in privința iubitei tale. Nu se compara cu Ana și știi deja foarte bine. Și accepta, este o femeie de milioane nu te-ar condamna nimeni dacă ai începe  sa o iubești.

-Lasă-ma singur.

   De ce tot insista atât pe Ana? Dacă eu vreau sa fiu cu Lucinda voi fi, nu ma interesează ca ii convine lui sau Anei. Nici măcar nu mai vreau sa îmi petrec timpul cu ea dar o fac din ambiție pentru ca sunt atât de presat din toate părțile sa o las, dar le voi arată ca nu au dreptate.

Se vor complica lucrurile când va apărea copilul și știu asta. Tot ce contează e sa fac sa para totul credibil.

In timp ce fumam am văzut-o pe Ana ducându-se lângă lac așa ca am urmărit-o in liniște. S-a oprit brusc și dintr-o data am văzut-o cum s-a dezechilibrat așa ca am alergat sa o prind.

-Ana, ce s-a întâmplat ? Spun puțin agitat.

Odată ce ni s-au întâlnit privirile s-a smucit din brațele mele.

-Nu am nimic. Spune nervoasa de parca i-as fi făcut eu ceva.

-Te simți rău nu-i așa?

-Ti-am zis ca nu am nimic. Nu am nevoie de tine si îngrijorarea ta falsa.

-Dacă nu eram eu aici cine știe ce ai fi pățit tu sau copilul! Trebuie sa fi mai atenta Anastasia, termina cu copilarismele.

-Ar trebui sa fiu foarte recunoscătoare, ce m-as face fără tine. Ma ironizează.

Sângele îmi pulsează in vene și ma abțin atât de tare sa nu răbufneasc.

-Care este problema ta?

-Tu ești problema mea! Striga și ii pun mâna la gura.

-Ce am mai făcut de data asta?

-Nimic, asta e problema. Un amărât de dans nu mi-ai acordat toată seara, nu faci nimic sa para credibil.

-Asta e problema ta ? Ca nu am dansat cu tine?

-Nu! Te ferești atât de tare, chiar atât de sila îți este de mine încât sa nu ma poți privii nici măcar in ochi?

Ce a apucat-o?

-Nu îmi este sila de tine Anastasia termina cu lucrurile astea.

-Atunci privește-ma in ochi.

Atunci am privit-o direct in ochi, in ochii ei grii reci dar atât de speciali. Am înghițit in sec și nu înțelegeam ce naiba se întâmpla. De când o interesează pe ea ce cred eu sau nu?