Mafia blood

Capitolul 16

Azi ne-am întors acasă caci nu m-am simțit foarte bine. La control mi s-a spus ca trebuie sa ma odihnesc mai mult și am primit niște pastile pentru grețuri. Sa fiu sinceră atât eu cât și Valerius am fost îngrijorați ca bebelușul ar putea păți ceva.

-O sa fie bine, este cea mai buna doctora. Încearcă Valerius sa ma liniștească și ii arunc un zâmbet.

   Acum ne îndreptam spre conac și pot spune ca de abia aștept sa dorm in patul meu, ce ciudat, acum ceva timp uram acest loc și acum am ajuns sa îl numesc acasă. Totuși îmi pare rău ca a trebuit sa se termine mica vacanta, m-am simțit chiar bine spre surprinderea mea.

-Ana, Val. Spune Brando și ma imbratiseaza.

I-am zâmbit și am înaintat cu bagajele. Am făcut un dus rapid și am auzit o bătaie in usa.

-Intra. Strig și de după usa apare Brando.

-S-a întâmplat ceva? Îl întreb privindu-l din oglinda.

-Cum a fost? Ma întreabă curios.

-Sincer, nu m-as fii așteptat sa ma simt atât de bine. Am văzut o parte a lui Valerius care nu știam ca exista.

-Am avut îndoieli și eu dar am sperat ca va fii așa. Tu ești bine? Cum te simți?

-Mi s-a făcut rău pe drum, ar trebui sa ma odihnesc mai mult.

-Ai grija de tine Ana, nu vreau sa pățești ceva. Dacă ai nevoie de ceva sunt aici.

Am auzit usa deschizându-se și Valerius a intrat, iar odată ce l-a văzut pe Brando și-a dat ochii peste cap.

-Brando nu îmi încerca nervii. Spune și pe mine ma bufnește rasul. Ce e așa amuzant?

-Nimic. Răspund abținându-ma sa nu rad mai rău.

-Când vei înțelege ca ești paranoic? Nu te prinde Gelozia. I-o întoarce fratele lui și devenea mai furios.

-Nu sunt gelos. Dar cred ca îți poți găsii pe altcineva, nu pe soția mea.

-Pe bune? Ii spun su ma întorc brusc. Chiar crezi ca as face asta? Cine naiba ma crezi?

-Nu am spus asta..

-Ba asta spui. Acuzându-l pe el ma acuzi și pe mine. La naiba nu sunt una din tarfele tale Valerius.

-Nu am spus ca ești! Răspunde nervos.

-Atunci nu ma mai trata ca una și revino-ti. Eu și Brando suntem prieteni, a fost singurul care m-a ajutat când am venit prima data aici și tu nu ar trebui sa te îndoiești de el. Nu ti-ar face așa ceva.

   A ieșit din camera fără sa spună nimic si am încercat sa ma calmez. Brando chiar nu merita sa fie tratat așa.

-Nu trebuie sa îmi iei apărarea in fata lui. Îl înfurie si mai tare.

-Nu ma voi ferii sa ii spun ce ma deranjează. E adult trebuie sa învețe sa accepte.

-Știu dar se simte trădat.

-Trădat?

-Valerius are o Percepție diferită, dacă ii ești loial ii esti loial doar lui. Dacă îl faci sa se îndoiască de asta își iese din minți. Și sa fim serioși, pentru o așa zisa căsătorie falsa face cam urat, deci teoria mea se aproba, Valerius o sa se îndrăgostească de tine intr-un final.

-Faptul ca nu are încredere in oamenii din jurul lui nu ma face pe mine o trădătoare, iar Valerius, Valerius nu este capabil sa se iubească decât pe el.

-Nu am zis ca ești una, așa a fost mereu.

   Am oftat și m-am asezat in pat. De ce trebuie sa fie un om atât de complicat?

-Știu ca este greu de suportat, dar am auzit ca ești  liberă după ce se naște copilul.

-Știi care este defapt problema? Nu cred ca mai vreau asta. După vacanta asta cu Valerius nu mai văd lucrurile ca înainte.

Și asta ma sperie cumplit, iar pe mine nu ma sperie multe lucruri. Doar faptul ca încep sa îl înțeleg ma face sa îmi fac griji caci asta înseamnă ca Valerius începe sa îmi intre pe sub piele, iar asta ma Va costa pe viitor.

După ce m-a sărutat pe frunte a ieșit din camera iar eu m-am întins in pat. Un dor cumplit de familie m-a cuprins, iar faptul ca am lăsat lucrurile așa cu fratele meu ma întristează. Nu îmi place când ne certam dar nu s-a mai comportat așa cu mine pana acum. Și niciodată nu i-as lua partea cuiva in fata familiei, și asta demonstareaza multe. Atunci când va afla ca am puterea sa plec iar eu nu o accept se va înfuria și mai tare.

   Prinsă in somn am auzit niște pași lângă mine și am simțit cum cineva m-a sărutat pe frunte. I-am simțit imediat mirosul parfumului, Valerius, însă ma simteam atat de obosita ca sa ma pot ridica. Și totuși la gestul lui am zâmbit, ce se întâmpla cu tine Ana..?

-Nu îmi voi cere scuze pentru ca asta sunt eu Ana, un bărbat orgolios, gelos, dar as vrea sa știi ca încerc sa ma schimb. Nu îți pot spune asta când ești treaza, nu te pot privi in ochii tai de gheata caci ma pierd, dar încerc sa fac lucrurile altfel chiar dacă nu pare. Sper doar ca vei alege sa rămâi cu toate ca in locul tău și eu as fii fugit, te vreau in viața mea, sa cucerim lumea amândoi. Și nu am simțit asta pentru nici o femeie vreodată, și nu vei știi probabil niciodată pentru ca in lumea noastra trebuie sa fii de gheata și cu cei apropiați. Îmi e greu uneori, tu ma faci sa îmi fie greu.