Mafia blood

Capitolul 13

Anastasia pov

Alejandro nu îmi da un vibe prea bun și de obicei când simt asta este adevărat. Încă de când am plecat de acasă am avut o presimțire proasta in legătura cu seara asta.

-Azi se va tine jocul anual, de data asta condus de tatăl tău Valerius. Spune șatenul din fata mea, avea o privire diabolica.

Era oarecum terifiant, înalt dar nu îl întrecea pe Valerius. Tot corpul acoperit de tatuaje și piercinguri, nu prea musculos dar intimidant. Jocul anual niciodată nu a fost unul bun și se tine de ani buni.

-De ce nu am știut de asta? Întreabă Val puțin nervos.

-A fost o surprinză.

Am început sa avem câteva discuții cu alte clanuri după care Armando a urcat pe o mică scena și și-a făcut prezenta auzita.

-Buna seara stimați mafioți, după cum bine ați aflat jocul anual se va tine in seara asta, condus de mine.

Toată lumea vorbea și șușotea, despre ce joc este vorba?

-Am zis sa schimb puțin lucrurile așa ca va fi un joc de loialitate. Încă de când am intrat in mafie am fost învățați trei lucuri. Mafia in locul iubirii, mafia in locul fericirii, mafia pana la moarte. Pentru a va arata puterea și loialitatea fata de poporul nostru, fiecare își va tortura partenerul pana la moarte.

Lumea a început sa se agite si o panica puternica a pus stăpânire pe mine. M-am uitat la Valerius și privirea lui nu mi-a transmis nimic.

Voi muri in seara asta.

-Prima persoana chemată este Alejandro Martino și Luna Martino.

Soția lui? Ce naiba? Nici măcar nu a apucat sa spună ceva caci sărmana femeie a fost decapitată de îndată. Sângele ei era peste tot și nu parea sa aibe nici măcar un regret ca a făcut asta. Niște gorile ai venit și au luat cadavrul iar eu am rămas împietrită. Știam ca mafioții sunt cruzi dar asta întrece orice limita, chiar și pentru noi.

-Valerius este cunoscut pentru cele mei rele morți. Îmi spune la ureche când trece pe lângă mine și înghit in sec.

O alta pereche a fost chemată și s-a întâmplat același lucru. De ce doar bărbații trebuie sa facă asta?

-Și acum nu in ultimul rând, spune Armando și îmi arunca o privire diabolica, Valerius Medici și Anastasia Calisto-Medici.

Am înaintat și m-am asezat pe scaun uitându-ma fix in ochii lui. Măcar dacă mor sa o fac cu capul sus, știam ca intr-o zi va veni momentul asta, doar ca nu credeam ca se va întâmpla atât de repede, și nici in modul asta.
A luat maceta și mi-a atins ușor gâtul făcând totuși sa iasă sânge dar s-a oprit uitandu-se in ochii mei.

-Fa-o. Ii șoptesc și i-a apărut o cuta in mijlocul frunții.

-Hai Valerius! Striga Alejandro și își întoarce capul spre el.

Si-a poziționat iar maceta iar presiunea pe care o simteam la gat a dispărut. A aruncat-o.

-Nu o sa o fac. Spune și ma ridica.

Ce naiba?

-Trebuie! Spune Armando nervos dar Valerius scoate arma și o îndrepta spre el.

-Fac ce naiba vreau eu! Noi plecam.

M-a tras cât de repede a putut afara iar eu am rămas total împietrită. Cum de sunt încă in viața? De ce nu a îndesat maceta aia in mine, niciodată nu m-as fi gândit ca as putea scapa pentru ca toată viața am auzit doar bârfe despre cum Valerius era cel mai crud și nemilos dintre toți.
Cum am ajuns la conac am mers grăbiți pana la el in camera. M-a obligat sa ma așez in pat in timp ce el a scos o trusa de prim ajutor.

-De ce nu ai făcut-o? Îl întreb in timp ce încerca sa imi oprească sângerarea.

-Nu mai vorbi.

Era agitat si imi dădeam seama și din stropii de transpirație ce ii curgeau pe frunte.

-De ce ai încredere in mine sa fac asta? Spune făcând referire la faptul ca îl las sa ma ajute cu rănile.

-Din același motiv pentru care ma aflu in viața. Răspunde la întrebare Valerius.

-Nu am putut! Ești mama viitorului meu copil, la naiba!

-Asta nu a părut sa schimbe ceva pentru celalalte femei.

-Tu nu ești ele, nu pot sa îți fac asta.

-Acum unii vor pune la îndoiala conducerea ta.

-Nu o vor face, voi avea grija de asta. Un timp va trebui sa nu ieși, știu ca nu vrei dar

-Așa voi face. Îl interup și era atât de suprins. Probabil se astepta sa ma contrazic ajungând la o alta cearta, dar cumva ma simt datoare fata de el.

-Eu aveam șanse aproape zero sa pot face un copil. Îmi spune așezându-se lângă mine.

-Poftim? Întreb confuza.

-M-ai întrebat de ce este copilul asta atât de important pentru mine. Am douăzeci și patru de ani Anastasia și toți doctorii mi-au spus ca am șanse nule sa pot duce la producerea unui copil. Dar am avut ocazia asta și nu am vrut sa o pierd. Probabil este și va fi singura mea șansa de a deveni tata.

Am rămas fără cuvinte, nu m-as fi așteptat la asta. Și nici măcar sa se deschidă fata de mine, dar a făcut-o.

-A fost o greșeală ce s-a întâmplat dar in același timp un miracol. Și eu nu cred in miracole. Continua și ma privește in ochi, de data asta nu mai erau goi, puteam vedea suferința. Multă suferința...

-Suntem împreuna in asta, fie ca ne convine sau nu. Îl asigur și ii i-au mâna in a mea.

   A privit spre ele și nu mi-a dat drumul.

-Mâine plecam in Miami. Știu ca e din scurt dar trebuie sa plecam de aici.

-Nu trebuie sa faci asta din cauza lui Armando, e okey dacă stam aici.

-Nu o fac pentru el, e pentru tine. Chiar nu meriți sa stai închisă aici 24/7, stiu ca nu sunt cel mai agreabil.

   Ma șochează pe zi ce trece, știu ca e ceva temporar și ca o sa revenim la ura aia cât de curând dar acum vreau sa ma bucur de asta. Chiar m-a întristat ce am auzit și cumva ma face sa îmi schimb pararea fata de el. Așa as fi și eu dacă as știi ca nu pot lăsa ceva in urma mea inafara de cadavre.

    După ce a plecat, Brando a venit in camera și ma privea îngrijorat.

-Îmi pare rău ca ai trecut prin asta. Îmi spune din tocul ușii.

-Sunt obișnuita cu momente așa.

-Tata a exagerat foarte mult de data asta.

-Știu ca ma urăște, dar sa facă asta altor femei? Este atât de josnic, chiar și pentru el.

-Valerius nu va sta cu mâinile in sân.

-Nu este lupta lui, este a mea. Vom pleca mâine in Miami.

-Deja, a fost rapid. Spune puțin mirat.

-Știai? Îl întreb curioasa.

-Da, mi-a cerut părerea in legătura cu locul. Am rămas de-a dreptul uimit când l-am auzit. Inafara de afaceri el nu a plecat niciodată in vacanta inafara de Italia. Ai o influența buna asupra lui Ana.

-Nu îl influențez cu nimic, Valerius nu m-ar lăsa. Nu am puterea asta.

-Nu l-am văzut niciodată așa și crede-ma, trăim sub același acoperiș de douăzeci și patru de ani. Nu zic ca nu o sa te dezamăgească dar ceva se schimba la el pe zi ce trece.