JULAS

5.

Vocea lui stridentă mă trezi din somn. Modul în care fredona o melodie mă făcea să scot un chicot. Era amuzant să îl aud bolborosind cuvinte care nu aveau de a face cu melodia pe care o cânta. Sunetul apei ce curgea îmi indica locul în care se afla. Mă ridic ușor din pat, făcându-mi drum către sufragerie.
Canapeaua era dezordonată, perna aflându-se acum pe podea. Uneori mă întrebam dacă nu se afla un copil în corpul acestui bărbat. Hainele lui erau întinse pe jos. Dau să le ridic, vocea lui oprindu-mă.

— Am nevoie de ele, îmi spune el.

Îmi întorc capul, corpul lui pe jumătate dezgolit apărându-mi în față. Un prosop alb îi era înconjurat îl jurul taliei, picuri de apă scurgându-se din părul lui ușor ondulat și coborând treptat pe gâtul lui, ajungând la piept, la abdomen și mai apoi oprindu-se pe prosopul ce îl purta. Mirosea a gelul meu de duș.

— Ești pe jumătate dezbrăcat! îi spun mirată.

Mă privește intens iar mai apoi îmi zâmbește.

— Ai prefera să fiu dezbrăcat total? mă tachinează el.

Mă apropii grăbită către el, înmănându-i hainele tăcută. Privirea mea se plimba asupra corpului său divin, savurând fiecare moment. Se întoarce cu spatele la mine, lasând prosopul să alunece de pe pielea lui. Se apleacă rapid să îl ridice și mai apoi îl aruncă înspre mine.

— Mulțumesc, Madden. Revin imediat, îmi spune el înainte să părăsească încăperea.

Creierul meu încerca din greu să proceseze ce tocmai se întâmplase. Să vezi un străin care s-a dovedit într-un final a fi profesorul tău pe jumătate dezgolit la tine în apartament nu se întâmpla prea des, cel puțin nu în viața mea. În urmă cu doar aproximativ două luni mă aflam singură într-un bar așteptând ca fratele meu să își termine treburile cu diferite fete ce îi apăreau în cale, îmi petreceam weekend-urile singură în casă citind sau scriind iar acum mă trezesc cu Silas Whitlock, cunoscut și ca cel mai sexy profesor din universitatea la care studiam, la mine acasă; și sunt destul de sigură că nu se afla aici ca să îmi clarifice lucruri legate de calificativele sau notele obținute de mine.

Arunc prosopul uluită pe canapea în speranța că îl va lua el de acolo. Stau nemișcată pâna când văd ușa trântindu-se, Silas dispărând. Mă ridic iute doar ca mai apoi să-mi aud telefonul cum vibrează zgomotos pe măsuța de cafea. Verific confuză, un mesaj de la "Profesor Silas W." apărând pe ecran.

" Dacă credeai că o să te aștept să mergem împreună, scuză-mă că ți-am stricat fanteziile. Am plecat, ți-am lăsat niște bani în bucătărie pentru un taxi. Ne vedem la curs.
P.S : ți-am mai lăsat o surpriză acolo.
-S "

Nici nu aveam nevoie de un taxi. Practic, locuiam aproape de universitate. Era nătărău, ignorant, răsfățat, răzgâiat și toate sinonimele de rigoare dacă credea că un drum de câteva minute de mers pe jos valora o bancnotă de douăzeci. Sub bani se afla un singur bilet straniu. Îl ridic, citind detaliile.

   " Sunteți invitat la evenimentul privat "La danse unique" din data de 30/12. Pentru a participa este necesar a avea un partener cu dumneavoastră. Ținuta elegantă este obligatorie. Petrecerea începe la ora 17:00. Vă mulțumim pentru înțelegere! - Club V. "

Îmi scot telefonul, răspunzându-i la mesaj. Aveam de gând să îl tachinez și chinui puțin. Nu e de parcă el nu-mi făcea viața un chin total, fără să realizeze probabil.

    " Mă invitați cumva pe mine la dans, profesor Silas Whitlock? sau Daisy, Lucy sau Molly și celelalte admiratoare te-au refuzat?"

Chiar nu voiam să știu răspunsul. Probabil că gluma mea este, în ipostaza altcuiva, adevărul.
În orice caz, nu eram pregătită pentru un dans. Părul meu era prins într-un coc dezordonat și nu aveam nicio idee cum aș putea să îl aranjez. Cearcănele de sub ochi erau permanent tatuate pe pielea mea. Picioarele mele erau ca un cactus, lipsa de timp spunându-și cuvântul, și ce-i mai rău dintre toate, nu aveam o rochie. Părea și sunt sigură ca era un eveniment modern, elegant și superficial așa că nu aveam cum să port blugi ca în orice altă zi, pantaloni sau hanoracele fratelui meu.

Îmi aud telefonul sunând, melodia mea preferată " Hiding my heart " răsunând în tot apartamentul. Mi se părea un joc pierdut când venea vorbă să răspund la el. Îl ridic în ultima secundă la el, răzând.

   — Vă pot ajuta cu ceva, domn profesor? îl iau în râs.

   — Verifică pe hol, te așteaptă ceva, spune el serios. Ah, și dacă tot ai întrebat, pe Daisy și celelalte o să le duc în altă parte, glumii el. Am zis să te ajut și să te mai scot și pe tine din casă, ai nevoie să socializezi, spuse și-mi închise telefonul în nas.

Probabil mă credea și el vreo inadaptată în societate sau vreo antisocială. Arunc telefonul pe canapea, deschizând ușa de la apartament. O cutie albă simplă mă aștepta acolo, un bilețel fiind agățat de ea. O ridic de pe jos, ducând-o înăuntru. Deschid cutia neglijent, lăsând biletul pentru final. O rochie roșie lungă se afla în micuțul cadou. Avea o singură bretea cu un valonaș superb și micuț, arătând elegant. O pun de-o parte, începând să citesc bilețelul ce era agățat de cutie.

   " Draga mea Julia,

             Suntem complicați. Vreau să îți fie mai ușor să-mi vorbești, vreau să îți fie mai ușor să te exprimi. Vreau să te duc cu mine la unul dintre cele mai frumoase evenimente anual organizate. Sper să îmi accepți micul cadou. În caz că voiai să îmi refuzi " invitația ", trebuie să clarific că nu este o întrebare. O să arăți minunat în ea. Ochii tăi albaștri o să scoată în evidență frumusețea ta naturală, rochia doar compensând la aceasta.

            - Întoarce bilețelul. "

Gestul făcut de el mă făcea să lăcrimez iar cuvintele pe care și le-a ales erau mai mult decât de ajuns de a lua control asupra corpului meu. Mereu voiam să îi cunosc latura sensibilă și calmă, latura pe care am văzut-o pentru prima dată când mă aflam în bar, dansând cu el. Voiam să știu că e prezentă și că există. Întorc bilețelul emoționată, pe spate găsind câteva rânduri scrise de el.

    " Ochii tăi-s frumoși ca cerul
       Mă sufoc în ei ca-n mare
A ta atingere-o visez
Tu mă faci să fiu mai tare.
Aș vrea să pot să te ating,
Să-ți spun că-ți prețuiesc prezența
Dar asta nu ar fi corect,
Căci eu acum mă simt defect

-S "