JULAS

8

Mă simțeam blocată. Stăteam neclintită și mă uitam la mâna lui Klaus fluturând prin fața ochilor mei. Îmi mișcam haotic ochii în speranța că Silas îmi va sărea în ochi. Mă prinde uitându-mă la el și îmi zâmbește. Fața mea era cât se poate de serioasă, el observând acest aspect. Se scuză politicos, venind în spre direcția mea.

   — Ești bine? Vrei să plecăm? mă întreabă, arătând de-a dreptul îngrijorat.

   — Sunteți un cuplu magnific, splendid, superb! Aș vrea să trec și eu printr-o experiență romantică atât de specială ca a ta! îi răspund sarcastic.

Se uita confuz la mine, dându-și cu mâna prin păr stresat. Mă atinge pe umăr ușor, gest ce mă face să tresar.

   — Despre ce vorbești, Madden? Ai băut? întreabă el.

   — Tocmai am avut o discuție palpitantă cu Klaus, încep eu. Mi-a dezvăluit un mic secret. Nu știam că ieși cu cineva. Blondina ta știe? Nu mi se pare corect față de partenerul tău să ieși cu alte persoane în mod romantic.

Înghite in sec, evitând să răspundă pentru un scurt moment.

   — Nu știu de ce te comporți de parcă îți aparțin, Madden.

Mă așteptam să se scuze. Mă așteptam să-și ceară iertare pentru că m-a mințit, mă așteptam să-mi spună că Klaus mă mințise la rândul lui și că el nu ar face una ca asta.

Avea și el dreptatea lui. Nu aveam niciun drept să mă comport de parcă între noi era ceva mai mult decât o confuzie totală. Eram, poate, doar obișnuită să îl văd și ca el să-mi umble prin minte tot timpul.
Uneori voiam să-mi părăsească gândurile măcar pentru o scurtă perioadă de timp.

— Mă întrebam și eu același lucru, îi răspund.

Intențiile lui erau clare. Voia pe toată lumea și pe nimeni în același timp. Mereu am mers după premisa " Nu judeca cartea după copertă". În cazul acesta, coperta era fabuloasă, conținutul de altfel mai puțin.

Mă așez din nou pe scaunul pe care mă aflam nu cu mult timp în urmă, dând pe gât un păhărel cu otravă. Nu eram obișnuită să beau și, personal, mi se părea că avea un gust oribil.
Acest aspect totuși nu m-a oprit. În realitate, nimeni nu a făcut-o.

Unu, doi, trei... De acolo am pierdut numărătoarea.

~

Un miros puternic de cafea și omletă îmi invadaseră nările, trezinându-mă din somnul profund în care mă aflam. Deschid ochii buimacă, privind în jur. Eram învelită într-o plapumă albă, purtând un tricou cu vreo două mărimi mai mari. Sutienul lipsea. Rochia lipsea. Pantofii lipseau.

Mă ridic instant din pat, încercând să aflu indicii despre locul în care mă aflam. Diverse diplome erau înrămate pe perete, medalii și postere cu formații vechi fiind lipite neglijent pe pereți. Capul meu bubuia. Simțeam și vedeam că totul se învârte în jurul meu; la propriu de data asta.

— Sper că nu te-am trezit eu! o voce groasă se aude din spatele meu.

Mă întorc amețită, fiind acum mai confuză ca niciodată.
Ochii mei se plimbau minuțios de-a lungul corpului lui, oprindu-se din când în când asupra ochilor lui. Mă privea intens, de parcă eram cel mai frumos și unic lucru din lume.

— Klaus, ce caut aici? îl întreb speriată. Unde-mi sunt hainele? Am făcut ceva? Dar noi? continui.

Eram puțin agitată. Deși părea un tip decent, îl cunoscusem abia noaptea trecută. Nu știam de ce era în stare să facă.

— Poți să te calmezi, Julia! îmi spune pe un ton calm. Ai vomitat pe hainele tale așa că te-am adus aici și te-am lăsat să te schimbi în ceva mai comod. Când m-am întors, dormeai dusă. Nu ți-aș face niciodată ceva fără acord, mă liniștește el.

Am răsuflat ușurată, răzând rușinată.

— Silas unde e? îl întreb calm, nevrând să pară o întrebare neadecvată.

Silas forma un cuplu cu sora lui Klaus. Ar fi fost ciudat să îi povestesc despre noi. Era neadecvat și să îl întreb simple întrebări despre acesta. Nu voiam să pară că mă interesa, sau, că m-ar putea interesa vreodată detalii despre el. Adevărul era total opusul a ceea ce voiam eu să pretind că simt.

— Nu știu. A plecat nervos chiar înainte să te aduc eu aici. Probabil s-a certat cu Daisy, îmi spune lejer.

Daisy?

— Vrei să spui că fata aceea blondă de la eveniment... încep eu.

Acesta dă ușor din cap afirmativ, schițând un zâmbet.

— Crezi sau nu, e prima data când s-au afișat împreună în public. Sunt împreună de ceva timp, însă ei au ținut asta un secret, îmi povestește el. Daisy nu mi-a povestit niciodată cum sau unde s-au întâlnit, mi-a spus mereu că vrea să păstreze asta doar pentru ei, continuă acesta.

Poate pentru că el e profesorul ei, îmi spun în gând. Evident că încearcă să țină asta pentru ei.

   — Îți mulțumesc pentru ospitalitate, dar cred că trebuie să plec. Mâine am cursuri și am niște examene și scenete importate de pregătit. Sunt deja în urmă, mă scuz eu.

Un râs înfundat îi scapă, făcând semn către picioarele mele dezgolite.

   — Ai de gând să ieși așa? râde el. Ți-am spălat hainele aseară, ești mai mult decât liberă să te îmbraci în el, spune el.

Mă uitam la el, admirându-l.

   — Mulțumesc, îi răspund.

Acesta îmi zâmbește cald, apropiindu-se de mine. Mă îmbrățișează strâns, privindu-mă mai apoi în ochi.

   — Nu ai idee ce rău îmi pare că nu am apucat să te sărut aseară, îmi recunoaște el.

Am înghițit în sec, roșind. Deși aveam sentimente bizare pentru profesor, Klaus mă făcea să mă simt de-a dreptul apreciată până acum. Și până la urmă, dacă aveam ocazia, de ce să nu-l fac și pe Silas puțin gelos?

   — Ce te oprește acum? îl întreb timidă, privirea mea fiind în pământ.

Își așează tandru degetul mare pe buzele mele, folosindu-le pe celelalte să-mi ridice capul din pământ, făcându-mă să mă uit la el. Își plimbă nerăbdător degetul pe buzele mele, mușcându-le pe ale sale.

   — Ești sigură? mă întreabă din nou.

Îmi așez mâinile pe după gâtul lui, apropiindu-mă de el mai mult. Nasul său îl atingea pe al meu. Auzeam că respirațiile sale deveniseră din ce în ce mai grele, semn că era nerăbdător să mă sărute. Dau ușor din cap în semn de da, lăsându-l să-și dea frâu liber sentimentelor.

Își lipește buzele apăsat de ale mele, mâinile lui plimbându-se acum pe tot corpul meu pe jumătate dezgolit. Eram acoperită doar de tricoul lui, simțind acum fiori pe tot corpul. Se apropie mai mult de mine în locul rămas dintre noi, ocupându-mi acum tot spațiul personal, nedezlipindu-și totuși buzele de ale mele.

   — Julia! aud un strigăt.