Summer Love // Louis Tomlinson f.f

Capitolul 29 - Unde e Adelina?

NU UITATI SA COMENTATI LA PASAJELE CARE VA PLAC!

- Alo?! spun putin nervos, blestemandu-l pe cel care îmi strica momentul.

~~~ Din perspectiva lui Niall ~~~

- Une mamaliga mea esti? Niall, intram pe scena în 15 minute! îi aud vocea agitata a lui Louis, semn ca nu ar trebui sa ma cert cu el în momentul de fata. Am si uitat de concert. O iau pe Mayra de mana si iesim din cafenea, chemand primul taxi care ne iese în cale.

- Lou, frate, calmeaza-te! Am luat un taxi, ajungem repede. Ce ai patit? îl întreb, stiind într-un fel ca nu doar întarzierea mea e cauza nervilor lui. Îl cunosc destul de bine. Sper doar sa nu aiba legatura cu Adelina.

- Nu ma pot calma, Niall! se restaste el, si zau de nu îi trageam una daca eram fata-n-fata.

- Ce s-a întamplat, Louis? De ce te agiti asa? ma rastesc la randul meu, fiind enervat la culme de atitudinea lui.

- Frate, am facut-o lata! M-am certat cu Adelina dupa ce ai plecat tu, si acum nu dau de ea. Am sunat-o de 15 ori si i-am trimis cel putin 20 de mesaje, dar nimic. Cine stie pe unde e si ce face. îmi spune putin mai calm, dar imediat îmi dau o palma mintala. Da, eu i-am spus sa îi zica azi de turneu, dar nu sa ajunga sa se certe. Desi, sunt sigur ca Louis s-a rastit sau a tipat la ea, cum face el de obicei.

Am vrut sa îi mai spun ceva, dar apelul s-a închis, semn ca bateria telefonului sau a murit. La naiba cu telefoanele astea!

~~~ Din perspectiva lui Harry ~~~

Aud ce îi spuse Louis lui Niall, si simt cum nervii se instaleaza în corpul meu. Cum naiba sa nu stie nimic de ea? E idiot?

Ma îndrept spre Louis cu pasi apasati, luandu-l de guler si trantindu-l de primul perete care era în calea mea. Acesta scanci de durere, agentii de paza sarind în ajutorul nemernicului.

- Drace! Harry, ce te-a apucat? se rasteste la mine, încercand sa ma dea de pe el.

- Unde e Adelina? Ce i-ai facut, idiotule? tip la el, strangandu-i tricoul în maini. Ma abtineam asa tare sa nu îi trag una.

- Harry, potoleste-te! Adelina e bine! se pune Evelina între mine si Louis, eu dandu-i drumul colegului meu de trupa. Îmi trec mana prin par de nervi, disparitia surorii mele afectandu-ma.

- Explica tot, Louis! Acum! ma rastesc, fulgerandu-l pe saten cu privirea.

- I-am zis de turneu, iar ea s-a suparat si a plecat din camera. Am încercat sa o fac sa ma asculte si sa îi explic totul, dar pur si simplu a plecat. îmi explica exasperat, aranjandu-si tricoul.

- Si ai vrea sa ma calmez cu asta? Cum ai putut fi atat de prost încat sa îmi lasi sora sa plece, suparata? Si parca cazusem de comun acord sa îi spun eu de turneu, nu tu! Doamne, te omor! spun si ma îndrept din nou spre Louis, însa Niall se pune în fata mea, blocandu-mi accesul catre saten.

- Crede-ma Harry, nu esti singurul nervos de aici. Pun pariu ca si Louis e la fel de îngrijorat ca si tine, asa ca nu te mai înpana atat ca un cocos! mi-o tranteste în fata Niall, ca mai apoi sa fim chemati pe scena. Pot spera doar ca Adelina se va întoarce pana la terminarea concertului.

* * *

Concertul s-a terminat de mai bine de o ora, iar Adelina e de negasit. Am trimis-o pe Perrie sa îl cheme pe Louis din camera, pentru a veni cu mine si cu Niall sa o cautam pe sora mea. Faceam ture în tot acel hol imens, pasii mei fiind hotarati. Evelina încearca sa ma mai linisteasca, repetandu-mi ca Ade este bine si ca trebuie sa apara în orice moment pe usa hotelului. Dar ea nu mai apare. Iar grijile mele sa maresc. Unde este si ce face? Daca cineva i-a facut rau? Daca s-a pierdut în întreg Parisul?

O vad pe Perrie alergand spre noi, însa nici urma de Louis. Parca i-am zis sa faca ceva. De ce toata lumea ma ignora?

- Louis nu este în camera, însa am gasit asta pe noptiera. îmi spune si îmi înmaneaza o hartiuta mica. O desfac si încep sa citesc randurile scrise dezordonat.

" Am plecat sa o gasesc pe Adelina. Este iubita mea si din cauza mea a disparut, asa ca este tot datoria mea sa o gasesc. Daca vine înapoi, sunati-ma.

Louis xx "

Am strans hartia în pumnul meu, blestemandu-l în gand pe saten. Mi-am luat palaria, am sarutat-o pe Evelina si am pornit cu Niall în cautarea Adelinei...si mai nou, a tantalaului de Louis. Din partea mea, îl pot manca ursii.

~~~ Din perspectiva Adelinei ~~~

Ratacesc de ceva timp, iar frica începe sa se instaleze în corpul meu. Am ajuns într-o padure, cred. Sunt înconjurata de copaci, doar fosnetul ierbi auzindu-se. Întunericul se lasase, dand o nata înfricosatoare împrejurimilor. Decid sa ma urc într-un copac, pentru a evita contactul cu eventualele fiare.

Ajunsa pe o creanga mai groasa, îmi închid ochii, încercand sa elimin toate gandurile rele. Nu pot sa cred ca mama nu ma lasa în turneul baietilor. Nu stiu cum voi putea sta departe de Harry, dar mai ales de Louis. Ma întreb daca el chiar ma iubeste, asa cum spune. Adica, nici nu cred ca mi-a observat absenta pana acum. Poate doar Harry se agita în momentul de fata, pentru a ma gasi.

Ochii mi se deschid instant, cand un fosnet se aude de langa copac. Corpul începu sa îmi tremure, rugandu-ma sa nu fie un urs sau mai stiu eu ce dihanie carnivora. În secunda urmatoare, un mic tipat îmi scapa printre buze, cand observ...

______________________

Hei, mici pufosenii! Stiu, merit sa fiu batuta pentru întarziere si pentru acest capitol minuscul! Sincer, e un esec total, dupa parerea mea.

În fine, îmi cer mii de scuze pentru întarziere si acest capitol. Am sa încerc sa postez cat de repede pot si sa fie mult mai lung. Sper sa va placa!

Apropo, as vrea sa schimb coperta cartii! Asa ca cine doreste, îmi poate trimite în privat link-uri de la coperti facute de ei. De abea astept sa le vad! P.S : Coperta sa contina ca subtitlu " I'm not scared about what will come tomorrow, 'cause you're my yesterday"

Scuza-ti eventualele greseli!

See you next time! :*