Summer Love // Louis Tomlinson f.f

Capitolul 13 - Era...sora mea!

Am ajuns într-un final la cabana, si observ ca luminile erau stinse. Poate a adormit. Intru încet pe usa si...

~~~ Din perspectiva lui Louis ~~~

Si am aprins lumina, dar patul ei era gol, fiind neatins. Nu era nici urma de ea, asa ca am început sa ma îngrijorez. Unde putea fi?

- Adelina, esti aici? Adelina! am început sa o strig, însa nu am primit niciun raspuns.

Am vazut langa noptiera ei, pe jos, o cutie si multe poze...rupte. M-am apropiat, si am ridicat bucatelele de hartie. Erau poze vechi cu ea si cu...Diana. Însa erau si poze mai recente cu ea si cu mama sa, si acestea fiind rupte. La un moment dat, am vazut o poza întreaga. Am luat-o si cand am vazut ce poza era, un zambet imens mi-a aparut pe fata. Era o poza facuta acum trei zile, de catre Niall, cand eu cu Ade ne uitam la un film de groaza. Ea se ascunsese în bratele mele, eu îmbratisand-o protectiv. Mi-am îndreptat privirea spre baie, iar lumina era aprinsa. Am fugit spre ea si am deschis usa. În momentul urmator am încremenit. Adelina era pe jos, într-o balta de sange. M-am apropiat îngrijorat si am vazut mai multe taieturi pe maini, si o lama langa ea. Mi-am dat seama ce prostie facuse. Cuvintele Dianei o ranisera foarte mult.

Am luat telefonul si am chemat o ambulanta, dupa care l-am sunat si pe Niall. Salvarea a ajuns în cinci minute si mi-a spus ca trebuie mers de urgenta la spital. Speram din tot sufletul sa îsi revina.

* La spital *

Stateam pe holul spitalului, în fata cabinetului unde a intrat îngerul meu. Baietii au venit si ei, dar Perrie si Evelina plangeau. Vazand ca au trecut doua ore si nu a iesit nimeni de acolo, am început si eu sa plang. Tot ce puteam sa fac acum era sa ma rog la Dumnezeu sa nu se fi întamplat ceva foarte grav. Plangeam, stand pe scaun, pana cand cineva m-a luat in brate. Era Perrie, obosita si cu lacrimi în ochi. Îmi pare rau ca am ajuns la asta, si nu mi-asi ierta niciodata daca ar pati ceva grav.

- Va fi bine, sunt sigura! Adelina e puternica, mereu a fost asa! Va fi bine, Lou! spune Perrie plangand, de data asta eu raspunzandu-i la îmbratisare.

Stand asa, usa salonului s-a deschis iar pe ea iesi o asistenta, cred. M-am ridicat repede si m-am dus sa o întreb de îngerasul meu.

- Este bine? A patit ceva grav? O putem vedea? am bombardat-o pe respectiva asistenta cu întrebari, ea uitandu-se pe foile pe care le tinea in maini.

- Domnisoara Parker a pierdut foarte mult sange, si are nevoie de un donator cu aceasi grupa de sange ca si a ei. Daca nu o gaseati mai repede, se ajungea la ceva mult mai grav. Vreti sa facem niste teste sa vedem daca vreunul din voi îi poate fi donator? spune asistenta si panica ma cuprinde. Sper ca unul din noi sa aiba grupa ei de sange.

- Da, normal, vom face toti testele! raspunde Harry înaintea mea, si acesta fiind se pare, la fel de panicat ca si mine.

~~~ Din perspectiva lui Harry ~~~

Facusem nenorocitele alea de teste si acum asteptam sa ne lase sa o vedem. Evelina a adormit cu capul pe umarul meu. O cred! E foarte obosita. Louis facea ture si ma mir ca nu a facut gaura în podea. Era 8 dimineata si mie mi se închideau ochii.

Apare si o asistenta cu o mie de hartii în mana, spunandu-ne ca Adelina s-a trezit si ca o putem vedea. Louis radia de fericire la fel si fetele. Am intrat toti în salon, nerabdatori sa ne luam prietena în brate.

- Hei Ade, cum te simti? spune Louis luand-o în brate si pupand-o pe frunte. Uneori ma întreb cum nu îsi dau seama ca sunt îndragostiti unul de altul. E prea evident!

- Hei..cat de cat binisor! Tin minte doar ca plangeam, ma taiam pe brate si la un moment dat am simtit o durere îngrozitoare, iar apoi negru. spune Adelina cu o voce stinsa. Îmi era mila de ea si aveam un sentiment ciudat. Trebuia sa o protejez si sa am grija de ea. Nu îmi placea de ea, dar aveam un sentiment ca trebuie sa o protejez.