Summer Love // Louis Tomlinson f.f

Capitolul 18 - Mi-a fost atat de dor de tine!

Sar din masina la propriu si ma grabesc sa deschid usa. Cand intru în casa...

~~~ Din perspectiva lui Louis ~~~

Cand intru în casa, în living, am vazut-o pe Adelina care se uita la...The Vampire Diaries?! Serios? Diana m-a înnebunit cu acest serial si ma punea sa ma uit alaturi de ea. Dar de cand are noi prieteni, nu m-a mai obligat. E obsedata de asta! Doamne ajuta sa nu fie la fel si Adelina! Daca da, oficial ma voi arunca de pe un pod.

- Hei, neata, Ade! La ce se uita surioara mea? spune Harry ducandu-se la Ade, sarutandu-i obrazul.

- Neata lume! Cum... începe Ade sa spuna dar este întrerupta de strigatul Evelinei care era în bucatarie cu Perrie si Gemma.

- Ce, ce arde? Eve esti bine? spune Harry alergand spre sursa tipatului, noi urmandu-l. Le-am gasit pe fete cu mana la gura, privind "uimite" spre vaza cu trandafirii albastrii, Gemma tinand scrisoarea în mana.

- Sfinte Dolce&Cabana, pentru cine sunt trandafirii astia? Sunt atat de frumosi! Si de la cine? spune Evelina încercand sa para surprinsa, si îi iesea destul de bine. Dar, sincer, nu i-am cerut sa ne lase fara auz. Înca mai avem nevoie de el, cel putin eu.

- Hazza, cred ca sora noastra are un admirator secret! spune Gemma, ridicandu-si privirea din scrisoare, toti îndreptandu-ne atentia catre Adelina, care avea un mare zambet pe fata si rosise toata, jucandu-se cu lantisorul.

~~~ Din perspectiva Adelinei ~~~

Dupa ce le-am aratat fetelor lantisorul si scrisoarea, Evelina si Harry au mers la restaurant deoarece aveau rezervare, Perrie si Zayn au mers sa o viziteze pe dna. Brown si Gemma a plecat sa se întalneasca cu niste prieteni, eu ramanand astfel cu Niall, Louis si Liam acasa.

- Doar nu aveti de gand sa stam în casa toata ziua, nu? spun intrand în living, unde Niall se uita cu Louis la un meci mancand niste cereale, iar Liam butona telefonul.

- Si ce propui, Styles? ma întreaba Lou, îndreptandu-si atentia spre mine, Niall urmandu-i exemplul.

- O plimbare, Tomlinson! Va bagati? îi întreb eu, punandu-mi mainile în sold, asteptandu-le raspunsul.

- Eu ma bag! spuse Louis si se ridica de pe canapea, ducandu-se la usa, încaltandu-se. Dar nerabdator mai e!

- Vin si eu, dar ne putem opri si la Nando's, te rog?! spune Niall, facand o fata de catelus plouat, la care eu nu rezist.

- Desigur, Nialler! Liam vii si tu? spun ciufulindu-i parul blondului, dupa care astept un raspuns din partea lui Liam, care îsi ridica prima oara pe ziua de azi capul din ecranul telefonului, cu un mare zambet pe fata.

- Scuze Ade, dar i-am promis lui Danielle ca vorbim pe Skype. Duceti-va voi! spune Liam si atunci am pornit spre usa, m-am încaltat si am pornit la drum.

Nu stiam unde mergem, dar nu conta. Radeam si vorbeam, nepasandu-ne încotro ne îndreptam. Dupa putin timp, aud cum cineva, din spatele meu, m-a strigat. Cand m-am întors am înlemnit. Era ea. Aceeasi persoana cu par castaniu si cu niste ochi caprui stralucitori. Aceeasi persoana care, mi-a fost alaturi la bine si la greu, însa care a trebuit sa ma paraseasca, obligat de parintii sai. Aceeasi persoana caruia i-am dus dorul atat de mult, încat am intrat într-o depresie. Aceeasi persoana care mi-a fost cel mai bun prieten, sta acum la cativa metri de mine, la fel de surprins ca si mine.

- Da-David?...esti chiar tu? spun balbaindu-ma, înca nevenindu-mi sa cred. O lacrima îmi aluneca pe obraz, neputand sa o tin în frau.

- Chiar aici, în persoana. Vino aici, pitic! îmi spune si în secunda urmatoare îi sar în brate, îmbratisandu-l strans, ascuzandu-mi capul în scorbitura gatului sau, dand frau liber lacrimilor.

- Mi-a fost atat de dor de tine! Dar cum de esti aici? Cum de ai stiut ca sunt în Londra? îi spun strangandu-l tare în brate, parca nevrand sa îi mai dau drumul. Îmi imaginam ca Louis si Niall ne priveau cofuzi, dar nici ca îmi pasa în momentul de fata.

- Shh, linisteste-te! Acum sunt aici! Parintii mei au divortat, eu ramanand cu mama mea, care a decis sa ne mutam înapoi în Londra. L.A nu e prea prietenos! Am luat legatura cu Perrie acum trei zile si mi-a povesti tot. Îmi pare rau ca nu am fost alaturi de tine! Dar, acum poate totul sa revina la normal! îmi spune David, privindu-ma în ochii. Da, recunosc, eu am tinut la el putin mai mult decat ca la un prieten. Pot spune ca a fost prima mea dragoste. Ma întreb daca el este anonimul care mi-a dat lantisorul si buchetul de trandafiri. În orice caz, nu îl mai plac, deci nu conteaza. Tot ce conta era faptul ca puteam reîncepe prietenia noastra!

Aud din spatele meu cum cineva tuseste cu subînteles, dandu-mi seama ca acela a fost Lou. M-am întors cu fata spre ei, dorind sa le fac cunostinta.

- Baieti, el este David, un foarte bun prieten de-al meu! spun si vad cum Louis se încrunta, dar nu îl bag în seama.

- Niall, încantat! spune Nialler, dand mana prieteneste cu David, care avea un zambet imens pe fata.

- Louis, prietenul Adelinei! spuse Lou, luandu-ma de talie, accentuand cuvantul "prieten".

- Si ce prieten! Unul foarte posesiv as putea spune! remarca David, dand mana cu Louis care se încorda cand auzi vorbele adresate lui.

- E doar protectiv! intervin eu, punandu-mi mana peste cea a lui Louis, încercand sa îl calmez.

Am continuat sa ne plimbam, ajungand la Nando's, unde am mancat, dupa care am mers în parcul de distractii. Louis si David au concurat la un joc în care trebuia sa nimeresti cat mai multe rate, pe care Lou l-a castigat, primind drept recompensa un ursulet pufos de plus, daruindu-mil mie. Ne-am dat în tot felul de masinarii, pana cand s-a înnoptat. David ne-a condus pana acasa, el stand la doua case departare de noi. Pe drum tocmai veneau Harry si Evelina, tinandu-se de mana, ca doi porumbei. Am intrat toti cinci în casa, iar din bucatarie se auzeau tipete, amintindu-mi de fosta mea familie, în care certurile erau la ordinea zilei. Ne-am dus în bucatarie unde am vazut-o pe mama si pe Gemma care se certau cu un barbat. Cand ne-am facut simtita prezenta, s-au oprit din tipat, iar barbatul veni spre mine, uimit, dand sa ma îmbratiseze, însa Harry se puse în fata mea, blocandu-i calea barbatului.

- Ce vrei, tata? De ce ai venit aici? spuse Harry cu o voce dura, eu ramanand muta. Barbatul acela era tatal meu adevarat, însa cel care mi-a facut mama, fratele si sora sa sufere. De ce Dumnezeului s-a reîntors acum?

- Harry, fiule, am venit sa îmi iau fata mult dorita acasa! Asa ca, date din calea mea, sa o pot lua acasa! spuse "tata" pe un ton la fel de dur si ragusit, care ma sperie.

- Nu, nu ma dau si nu o iei niciunde pe Adelina, pentru ca locul ei este aici, cu noi! Asa ca, poti sa îti iei gandul de la asta! spune Harry luandu-ma protectiv în brate, privindu-l ucigator pe tata, care îsi înclesta pumnii la auzul cuvintelor rostite de fratele meu.

- Bine, dar o sa regretati cu totii asta! Va promit! spuse si cu asta iesi pe usa, trantind-o, eu tresarind si începand sa plang. Desi nu stiu de ce o fac, plang si îl strang pe Harry în brate.

- Gata, Ade, a trecut! Nu ne va mai face rau, îti promit! Du-te si culca-te, esti obosita! spuse Harry sarutandu-ma în crestetul capului, dupa aceea eu îndreptandu-ma spre camera mea.

* Dupa o ora *

Stau de aproximativ o ora în pat, neputand sa adorm. Astazi a fost o zi plina si obositoare, cu prea multe întamplari neasteptate.

Cand doream sa îmi deschid Twitter-ul, usa camerei mele se deschise si pe ea intra...

-------------------------------------------------------------

Hey, placinticilor, ce faceti? Îmi pare rau ca postez asa greu, dar mna...teste, scoala si iar teste! Eu sincer m-am saturat! Dupa cum ati observat, a aparut un personaj nou, David. M-am gandit sa fie jucat de Dylan O'Bryan. În aceasta carte nu va avea prea multe aparitii, dar probabil,daca voi face o a doua carte va fii mai important. Dar toate astea depind de voi! Voi ce mai faceti? Va place cartea? Chiar as fi încantata daca v-ati spune parerea despre ea într-un comentariu. Ar însemna foarte mult pentru mine! Sper sa va placa capitolul si cine vrea dedicatie poate sa îmi spuna!

Scuza-ti greselile gramaticale!

See you next time! :* :* <3