Summer Love // Louis Tomlinson f.f

Capitolul 14 - Uneori esti un idioto-dobitoc, Harry!

Sunt trezita din gandurile mele de usa salonului, care se deschide si...

~~~ Din perspectiva Adelinei ~~~

Si pe ea intra dragul meu frate, Harry, cu o punga de cadou în mana stanga. Ma întreb pentru cine o fi? Posibil pentru Evelina, mereu îi face astfel de cadouri!

- Hey, surioara! Esti gata? îmi spune Harry, aplicandu-mi un scurt pupic pe obraz. Aww, ce dulce!

- Oh, sigur! Sa mergem! spun lundu-mi geanta.

- Da, dar înainte, deschide asta! Surpriza! spune întinzandu-mi punga de cadou, eu uitandu-ma umita spre el.

- Pentru mine? îl întreb confuza, chiar daca era destul de evident ca era pentru mine. De ce mi-l dadea daca nu era pentru mine? Sa îl verific de paduchi?

- Normal prostuto! îmi spune etalandu-si zambetul de milioane.

Am luat punga si am scos din ea o cutiuta mica, albastra si am deschis-o nerabdatoare. Înauntru era o bratara de aur cu o inima pe care era scris " H&A " si o alta pe care era scris " Ily, sis! " . Am ramas uimita, placut surprinsa de micul cadou. Mi-a pus-o la mana, eu holbandu-ma la ea cu un zambet imens pe fata. Era atat de frumoasa!

- Îti place? ma întreaba, ochii lui sclipind de fericire vazand ca zambesc la vederea micului cadou.

- Harry...e...minunat! Nu trebuia sa îti cheltui banii pe mine! Si cu ce ocazie? îi spun ridicandu-mi privirea pentru a putea sa îi întalnesc ochii verzi.

- Hey, sa nu mai spui asemenea prostie. Pentru surioara mea fac orice! îmi spune si ma îmbratiseaza strans.

Am stat asa cateva momente dupa care am plecat spre tabara, pentru a ne face bagajele pentru maine. Sunt asa bucuroasa ca mergem în Londra pentru o saptamana. Am sa îmi cunosc mama, sora mai mare. Am de gand sa ma duc si la mormantul persoanei care m-a crescut si m-a educat. Vreau sa plang pentru ultima data pe baza acestui subiect. Probabil o vom vizita si pe mama lui Perrie. O sa fie o saptamana plina!

* A doua zi, dimineata *

Îmi suna ceasul si îl opresc adormita. Ma ridic din pat si observ ca e 4:45. De ce trebuie sa ne puna Liam sa ne trezim cu doua ore înainte? Unii îsi fac somnul de frumusete! Sau ma rog, ar trebui! Hotarasc sa ma mai asez cinci minute cu capul pe perna. Nu moare nimeni! Cand începusem sa atipesc, aud cum cineva intra în cabana. Îmi deschid putin ochii si îl observ pe Liam, iar în secunda doi începe sa bata cu o furculita într-o oala, împrumutata de la cantina probabil.

- Trezirea lume! Mergem în Londra! zbiara Liam, batand în continuare în oala, iar Niall sare din pat, de la sperietura, ajungand pe jos, iar eu ridicandu-ma în sezut adormita.

- Pe bune? Nu stiam...daca nu ne trezeai ca la armata, cu siguranta nu ne mai aminteam! îi raspunde Lou ironic, adormit, stand înca învelit în paturi, de parca ar fi obisnuit cu astfel de treziri.

- Ce? Cine arde? Salvati Nando's-ul! tipa Niall, care logic ca fusese trezit dintr-un vis în care plutea pe un nor de vata de zahar si manca de la Nando's. Tipic Niall!

- De ce mama naibii trebuie sa ne trezesti cu doua ore înainte? Tie frica ca o sa alergi dupa avion pana în Londra? Asa le faci mereu baietilor? îl bombardez cu întrebari pe bietul Liam care nu stia ce sa mai faca.

- Iar tu trebuie sa fi mereu enervanta si sa pui un milion de întrebari? spune Liam revoltat, fulgerandu-ma cu privirea.

- Scuza-ma, dar sunt fabuloasa! spun cu un aer de diva, încercand sa ma trezesc cat de cat.