All cheerleaders die 1 || În curs de editare

Capitolul 14

La media este o poză cu Tracy în casa lui Larry.

Tracy's pov: 

Am traversat strada, în ciuda faptului că eram în lenjerie intimă, și m-am îndreptat spre prima casă care mi-a ieșit în cale. Am trecut pe lângă un grădinar mai ciudățel care părea mai aurolac așa de fel.

- Bună ziua! am putut auzi o voce în spate.

Nu m-am obosit să mă întorc spre el sau să-i răspund în vreun fel, continuându-mi drumul.

Am ajuns în fața casei pe care am pus ochii, intrând ușor pe ușa de la intrare. Un bărbat de vreo 50 de ani stătea pe un fotoliu, citind o revistă. Am închis ușor ușa în urma mea. 

Acesta se ridică, uitându-se mirat la mine, apoi așezându-se mai bine în scaun.

- Bună? mă întrebă mirat.

- Bună ziua, am răspuns dulce, zâmbind.

- Eu sunt Larry, se prezentă, gesticulând cu o mână.

Am venit mai aproape de el, acesta lăsându-se pe spate și uitându-se la mine din cap până-n picioare. Se strâmbă, uitându-se la mine ciudat.  M-am aplecat spre el, privindu-l atentă. 

După vreo 30 de secunde de privit, am revenit în poziția inițială, spunând:

- Doamne, mor naibii de foame, Larry, i-am spus zâmbind.

- Ă.. , începuse acesta.

- Ce este la micul dejun? am întrebat ducându-mă spre bucătărie.

Leena's pov:

- Deci mi-ai spus să mă concentrez asupra ce vreau, și așa am făcut, zise Hanna.

Hanna oarecum făcuse schimb de corpuri cu Martha din câte am înțeles. 

- Nu te-am putut opri din panica avută la volan, veni Maddy confuză, adresându-i-se Hannei.

Maddy încă credea că Martha e în corpul său și Hanna la fel.

- A fost Manny, spuse plângând Hanna.

Între timp, eu notam într-un carnețel lucrurile întâmplate pentru a înțelege ceva.

- Mi-aduc aminte de asta și apoi... , continuă Maddy.

- Deci, acum.. începu Hanna.

Se uită în spate și după ce se asigură că Martha nu era în cameră, continuă:

- Acum pot fi cu Manny, mi-a spus tristă.

- Și mașina era plină cu apă și totul era cu susul în jos. Adică, eu sunt sigură că rocile au încercat doar să ne întoarcem ..., începu Maddy agitată, găsindu-și cu greu cuvintele.

- Corect? mă întrebă Hanna. 

- Încerc să ne scoatem, dar nu pot, continuă Maddy.

- Corect? repetă Hanna.

- Din cauza încuietorii pentru copii, continuă Maddy.

- A fost vina mea, spuse Martha, apărând de nicăieri.

Nu vedeam pe chipul ei tristețe, supărare, fericire, dezamăgire. Nimic.

- Am provocat răsturnarea, iar acum, Dumnezeu mă pedepsește, spuse pe un ton neutru.

- Marhta conducea, spuse Maddy, arătând spre Hanna, care era în corpul Marthei.

- Eu sunt Martha, a spus Martha.

- Ea a condus, îi dădu dreptate Hanna.

- Doamne. Jur pe Dumnezeu, că am să omor pe cineva, țipă Maddy, dând cu pumnii în podea.

- Sunt singura pe care ai putea-o ucide în acest moment, Maddy, i-am spus, privind-o atentă.

M-am ridicat în genunchi.

- Pentru că tu ai murit noaptea trecută. Toate patru ați murit, le-am lămurit.

Acestea priveau în gol, încercând să înțeleagă.

Tracy's pov:

- Ăă.. , mormăia Larry în timp ce eu cotrăbăiam prin frigiderul acestuia.

- Lapte adevărat. Cățelele cred că sunt nebună, dar, beau cam o jumătate de galon pe zi, l-am lămurit.

Am luat galonul în mână și am închis frigiderul.

Am luat o gură maaaare de lapte, simțind cum îmi revin, dar totodată, mi se face rău. Dar nu din cauza laptelui, laptele avea gust bun.

Maddy's pov:

- Mi-am ținut gura despre tine și nebuna de mă-ta cu rahatul de Wicca atât timp cât am putut Leena, i-am spus calmă, dar totodată nervoasă.

- Ce e o Wicca? întrebă Martha din corpul Hannei.

- Nu, nu e exact o Wicca, spuse Leena deranjată.

- Leena este o vrăjitoare, am spus, arătând cu degetul spre brunetă.

- Asta nu e frumos, Maddy. Tu nu ar trebui să  pui nume oamenilor, îmi spuse Hanna din corpul Marthei.

- Nu, are dreptate. Sunt o vrăjitoare, spuse Leena, privind în gol, apoi la mine.

- Cel puțin așa se crede, le-am lămurit pe Hanna și Martha.

Martha își făcu cruce.

Larry's pov:

Mă uitam la blonda necunoscută în timp ce vomita, tremurând și suspinând.

- Ești ok? m-am apropiat de ea. 

Ea continuă să vomite. Am vrut să mă apropii să văd ce vomită cu atâta putere, însă când eram gata să văd, aceasta se întorase rapid și mă îmbrățișă.

- Mă simt bine, spuse cu vocea frântă.

- Poate poate... Ar trebui să te întinzi. La casa ta, adică, ar trebui să te întinzi la casa ta, i-am spus.

Aceasta îmi luă mâna ridicând-o. Am putut observa că avea sânge pe degete. Îmi duse mâna la capul ei, punându-mi-o lângă rana pe care o avea la obraz.

- Capul meu este încins, spuse amețită.

M-am uitat în jos, dând din cap aprobator.

- Da, este cald. În rest ești rece, am spus îngrijorat, dându-mă în spate.