All cheerleaders die 1 || În curs de editare

Capitolul 17

La media este o poză cu holul principal al liceului Blackfoot.

Terry's pov:

Mergeam pe holurile școlii mândru că am scăpat de cățele, ținându-l pe Vik de ceafă. Tocmai se sunase de ieșire, așa că pe holurile liceului roiau zeci de elevi, îndreptându-se spre dulapurile lor. Noi ne îndreptam către ieșirea școlii, pentru a lua o gură de aer și a da de George și Manny, poate și de Ben.

Vedeam boboacele. Niște slăbănoage sau niște cățele dolofane îmbrăcate sumar, vulgar, cu tricouri scurte și transparente, și colanți sau pantaloni scurți.

Am dat de George, cu care am dat mâna, și Manny care era în stânga sa, umblând în dulap, neîntorcându-se la noi. George îi aruncă o privire tăioasă lui Vik. Ben era și el în spatele lui Manny, din câte am văzut. Ben se ștergea la ochi, trist, iar Manny privea în gol. L-am mângâiat ușor pe Ben pe umăr, iar lui Manny i-am dat o palmă ușoară peste obraz pentru a-și reveni.

- Nu te-ai înșelat în privința poveștii tinerei trăsnet, a acestei cățele, huh? mă întrebă George zâmbind, referindu-se la o boboacă ce semăna cu Maddy.

Șatenă, păr lung, dar ochii ei erau căprui. Slabă, fără forme, îmbrăcată vulgar, dată cu un ruj roșu și machiată prea mult, genele false mai având puțin să-i cadă.

- Doamnișoarelor, le-am spus pe un ton pervers, examinându-le din cap până în picioare.

Mă adresam cățelei la care se referea George, și încă două ce se țineau după prima.

- Lăsați-mă să fiu primul care vă urează bun-venit în liceul Blackfoot, le-am spus, cu o voce răgușită.

Le-am făcut semn să se apropie, iar ele s-au conformat.

- Sunt Terry, am spus, dând mâna cu șatena despre care vorba George.

- Știam cine ești, răspunse aceasta.

- Da, știam, au aprobat-o celelalte două.

- Acesta este starul nostru fundaș, domnul Vik de Palma, le-am spus, îmbrățișându-l bărbătește.

Vik doar se uita în gol.

- Dați-i drumul fetelor. Simțiți-i brațul. Nu fiți timide, le-am îndemnat, zâmbindu-le ștrengărește.

Vik doar oftă.

- E suficient să-i încercați o dată, le-am spus.

Două dintre ele s-au conformat, zâmbind.

- E atât de tare, spuse uimită blonda din dreapta șatenei.

Am plecat de lângă Vik și m-am îndreptat spre Manny.

- Arătați-i puțină dragoste băiatului meu, Manny, le-am spus.

Manny se uită timid la ele.

- Și Ben, le-am spus, îmbrățișându-i pe cei doi.

- Salut băieți, spuse șatena.

- Hei, spuse creața din stânga șatenei.

- Arătați-le puțină dragoste, le-am spus, în timp ce-mi puneam palmele pe capetele celor doi.

George se uită la mine, râzând.

- Câinii mei sângerează pe teren în fiecare zi pentru acest liceu, i-am lăudat pe cei doi.

- Uau, spuse încet șatena.

- Ai cont Facebook? începu amețit Ben, referindu-se la blondă.

- Deci, cum e...

L-am văzut pe Vik cum pleacă prin mulțimea de elevi.

- La dracu, spuse George, strâmbându-se și dându-mi un ghiont în spate.

- Îmi place tricoul tău, îi spuse șatena lui Manny.

- Deci, hai să vorbim curând, spuse una dintre cele trei boboace.

M-am oprit din a le asculta și m-am dus după George, căutându-l cu privirea.

George mergea după Vik.

- Bună, Vik, spuse directoarea, când văzu că acesta venea spre ea.

Vik doar se uita pierdut.

- Ești bine? întrebă aceasta îngrijorată, punându-i o mână pe braț.

- Nu, răspunse Vik încet.

Acesta se foi un pic pe loc, apoi continuă:

- Putem vorbi o secundă?

- Da, desigur. Haide, îi făcu directoarea semn.

Când Vik voia să plece, am auzit din depărtare o voce prea cunoscută:

- La o parte, puișori!

- Cățelele Blackfoot au apărut! strigă alta.

Apoi, au urmat alte cinci țipete ascuțite.