All cheerleaders die 1 || În curs de editare

Capitolul 20

La media este o poză cu Sidney.

Maddy's pov:

Tocmai ieșeam în curtea școlii, când i-am văzut pe Terry și George vorbind cu trei boboace. M-am îndreptat spre ei, zâmbind larg, dar fals.

- Salut, băieți, i-am salutat pe cei cinci.

M-am băgat în fața creței cu care vorbeau.

- Terry, cum ți-e mâna? l-am întrebat, aproape râzând de fericire.

Acesta mă privi blocat, iar fetele nu înțelegeau, așa că le-am explicat:

- Și-a pocnit prietena în față. Adică, înțelegeți. Chestia asta îl poate afecta pe cel care dă, la fel de mult pe cel care ia, deci...

Zâmbetul boboacelor le pieri de pe față.

Terry le zâmbi ușor, acestea înapoindu-i gestul.

- Eu și Maddy am avut o mică aventură în vară. Cred că e încă un pic inflamată de la asta, le explică.

Eu doar am dat aprobator din cap.

Fetele au început să chicotească ușor.

- Bine, noi vom merge. Ne vedem mai târziu, spuse șatena din mijloc, Sidney parcă o cheamă.

- Pa Sidney, spuse George, îmbrățișând-o pe șatenă.

Înțelesesem bine.

Acesta își luă mâna cu care se sprijinea de dulap, făcându-le loc boboacelor să treacă.

- Amintiți-vă sistemul de prieteni, fetelor, le-am spus, în timp ce acestea plecau.

După ce Terry le urmări cu privirea, se uită la mine, zâmbindu-mi și venind la câțiva centimetri de mine.

- Există decât un singur rezultat atunci când oamenii se joacă cu mine, Maddy. Pierd, spuse serios.

- Joaca s-a terminat, Terry, i-am tăiat-o.

Acesta tăcu preț de câteva secunde.

- Ce s-a întâmplat noaptea trecută? m-a întrebat, încruntându-se.

- Știi, înainte de noaptea trecută, voiam să-ți ruinăm anul de senior, dar acum... va trebui să te omor, i-am spus calmă, punându-mi un deget pe pieptul acestuia, împingând ușor.

- Ai grijă ce spui, lesbiană, se băgă George.

M-am uitat la George cu milă, venind ușor spre el. Voiam să-l pocnesc, la fel cum a făcut Terry cu Tracy.

Când am ajuns în dreptul lui, o durere sfâșietoare apăru. Am căzut la pământ, încercând să mă ridic, dar am eșuat. Am început să gem de durere, chiar să țip de durere. Toți elevii din jur se holbau la mine, dar niciunul nu venea să mă ajute.

M-am sprijinit de un dulap de lângă mine și mi-am dus o mână la burtă, în timp ce toți se holbau și scoteau sunete uimite.

Terry's pov:

După ce Maddy căzu la pământ din nou, respirând sacadat și gemând de durere, am putut vedea cum o lumină verde se reflecta pe spatele ei, sau de genul.

Nu înțelegeam ce pățise, nu am atins-o nici eu, nici George, și până acum câteva minute nu dădea semne să fi avut vreo problemă.

- Să mergem, omule, spuse speriat și grăbit George.

Plecă înaintea mea.

Mă văzu că nu vin, așa că repetă, de data asta țipând:

- Să mergem!

L-am urmat, plecând, gemetele lui Maddy auzindu-se din ce în ce mai vag.

Maddy's pov:

După ce cei doi câini au plecat, am reușit să mă ridic, ținându-mă strâns de dulapul de lângă mine.

Între timp, Vik apăru în spatele meu, uitându-se mirat.

Vik's pov:

După ce George și Terry au plecat și Maddy s-au ridicat, mă uitam la aceasta cum încerca să plece de aici, sprijinindu-se de orice și oricine vedea, continuând să geama de durere.

Ce naiba se întâmplă?