All cheerleaders die 1 || În curs de editare

Capitolul 11

La media este o poză cu Martha după accident.

Leena's pov:

Imediat cum am auzit bubuitura, m-am dus alergând spre locul de unde veneau zgomotele și țipetele. Când am ajuns, am putut vedea mașina lui Terry pornind, apoi dispărând în întuneric. 

Am alergat speriată până la gardul rupt din fața mea și m-am uitat în jos.

În acel moment, nu am putut să mă abțin din țipat. Lumina unui far al mașinii Marthei se putea vedea prin apă. 

În timp ce eu coboram grăbită panta din fața mea, mașina se întoarse cu roțile în sus, plutind la suprafața apei.

Am intrat în apă îmbrăcată așa cum eram și am început să alerg până la mașină. Când am ajuns în dreptul acesteia, am încercat s-o împing, dar nu aveam forța necesară. Văzând că nu reușesc, am apucat un bolovan din apă și am început să dau cu el în geamul mașinii, spărgându-l. 

După ce am terminat de spart geamul mașinii, mi-am băgat o mână prin mașină și am căutat siguranțele. Am scos siguranțele și am deschis larg ușa mașinii, în timp ce gâfâiam cu voce tare și suspinam din cauza efortului prea mare pe care-l făceam. După ce am deschis ușa mașinii, trupul uneia dintre maijoretele șatene a început să plutească lângă mine, fără vlagă. 

Am început să țip din cauza șocului dar și din cauza durerii pe care o simțeam în tot corpul. Am târât corpul până la mal, unde am realizat că am găsit-o pe Martha. Nu respira, așa că m-am dus pentru a le scoate și pe celelalte trei. 

Am adus-o și pe Tracy.

Maddy era în față, pe locul din dreapta. Nu aveam cum s-o scot.

- Maddy! am țipat, simțind cum sunt secată de puteri.

Dar apoi mi-a venit o idee. Am intrat în apă cu totul și am înotat, până am dat ocolul mașinii. Am deschis ușa mașinii cu greu, deoarece aveam ochii închiși și am simțit cum un trup se lovește de mine. Am apucat grăbită trupul și am dat din nou ocolul mașinii, scoțându-mi capul la suprafață pentru a respira. 

I-am văzut maieul gri, deci era ea. Am târât-o și mai greu până la mal, în timp ce plângeam de durere. Mă durea sufletul să-mi văd prietena moartă, dar totodată mă durea corpul în ultimul hal. 

Am adus-o într-un sfârșit la mal, trântindu-mă lângă trupul șatenei.

- Maddy! am început să țip, suspinând și sughițând.

Nu respira. 

Din spate am auzit zgomote, așa că m-am întors speriată, văzând cum mașina se scufundă, apoi plutește la suprafață. Lângă mașină am văzut un alt trup, care probabil era al Hannei. La naiba, uitasem total de ea. M-am târât până în apă, simțind cum trupul îmi cedează, și, după zece minute de chin, am reușit s-o aduc și pe aceasta la mal. 

M-am uitat iar la trupul neînsuflețit al prietenei mele.

- Maddy! Maddy! am început să țip iar, fără a conștientiza.

Am început s-o apăs pe piept, încercam doar s-o readuc la viață. 

Mi-am scos nervoasă colierul de la gât, aruncându-l lângă mine și corpurile majoretelor.

- Maddy! am țipat iar, ridicând-o în șezut și îmbrățișând-o strâns.

Am început să plâng, să sughit, să suspin, să urlu, s-o resuscitez, degeaba.

După un sfert de oră de încercări, m-am dat bătută. 

Am luat-o în brațe, iar, ținând-o strâns la pieptul meu. Mi-am sprijinit bărbia de creștetul acesteia. Imagini cu Maddy zâmbindu-mi, cu păpușa făcută din părul ei de către mine pentru a o proteja se derulau în mintea mea.

- Să nu mori! i-am ordonat inconștientă, uitându-mă la celelalte majorete.

Hanna avea o lovitură de toată frumusețea de la ureche în jos, pe gât, iar Martha avea două tăieturi pe față, în formă de X. 

Din spatele meu am auzit niște foșnituri. M-am întors și am văzut cum de la fiecare majoretă, câte o dâră de sânge se îndrepta spre pietre. Rocile au început să vibreze.

M-am uitat la cer și am văzut că e lună plină.

Mai aveam o șansă.

Am ridicat o mână spre cer, după care mi-am mușcat mâna, șiroaie de sânge curgând din palma mea.