All cheerleaders die 1 || În curs de editare

Capitolul 18

La media este o poză cu Maddy și Martha.

Vik's pov:

- La o parte, puișori! am auzit vocea inegalabilă a blondei.

- Cățelele Blackfoot au apărut! am auzit și vocea lui Maddy.

Nu se putea așa ceva.

Apoi am auzit cinci țipete. Clar, unul era al lui Maddy, unul al lui Tracy, unul al Hannei și unul al Marthei, dar al cincelea?

Deodată intră pe holurile școlii Leena, urmată de Tracy și Maddy, iar Hanna și Martha în spate. Defilau pe holul principal al liceului, ca în fiecare primă zi, din fiecare an.

Dar cum este posibil? Țin foarte bine minte că s-au înecat! Nu aveau cum să iasă de acolo singure, și au stat prea mult sub apă pentru a supraviețui.

Și Leena ce căuta cu ele?

În timp ce defilau și toți se dădeau la o parte din fața lor, stând în jurul lor și urmărindu-le cu privirea, Maddy zâmbea sfidător, iar Tracy le făcea semn să se dea la o parte cu mâna.

Ben și Manny se întorc pentru a vedea cine îi face pe elevi să se dea la o parte, și când le văd, se strâmbă. Se dau și ei din calea celor cinci, iar la fel fac și cele trei boboace cu care stăteau de vorbă.

Boboacele zâmbesc invidioase când le văd, împreunându-și mâinile, ca niște copii de 10 ani.

Cățelele își continuă defilarea, ajungând în dreptul lui Terry care se blocase. Nu mai mișca. Nu mai reacționa. Decât le urmărea cu privirea.

George le-a văzut și el, iar când acestea trec pe lângă Terry, își lasă privirea în pământ și se dă și el la o parte.

După ce trec și de mine, mă duc mai pe centrul culoarului pentru a le urmări cu privirea. Voiam să mă conving că nu doar visez.

Între timp, directoarea se uita ba la ele, ba la mine.

- Vik? mă întrebă, când se sună de intrare.

Am preferat să nu răspund, și am plecat spre dulapul meu.

Maddy's pov:

În timp ce profesoara ne împărțea nu știu ce teste de care clar nu îmi păsa, am putut auzi niște colege în stânga mea vorbind, așa că m-am întors spre ele pentru a vedea la cine se referă.

- Uite-te la ea în acele haine, arată ca o curvă, îi spuse colega mai dolofană slăbănoagei din fața ei.

Se referea la mine, deoarece îmi aruncă o privire victorioasă.

- Băi, cățea, am auzit o voce de băiat.

M-am întors, să văd dacă vorbește cu mine.

Acesta îmi trimise un sărut în aer, iar eu doar m-am strâmbat la el, scârbită, și m-am întors la banca mea.

Mi-am dus o mâna la față, și apoi am simțit că m-am murdărit de ceva pe față. M-am uitat la palma mea și am văzut că eram murdară de sânge.

Am fost întreruptă de profesoara care îmi trânti testul pe bancă.

Leena's pov:

Tocmai urma un test, iar eu îmi făceam vraja care mă ajuta să iau note mari la teste, stând cu rocile pe bancă.

- Telefoanele mobile să fie oprite, oameni, spuse profesorul.

Tracy's pov:

- Care sunt șansele, Ben? Suntem colegi de masă, i-am spus, văzând că acesta plânge.

- A sunat că.., mormăi încet.

- Vorbește pe limba mea, i-am spus, în timp ce turnam făină în bolul din fața mea.

- Sunteți bine? întrebă îngrijorat, plângând.

Am spart un ou de marginea mesei, aruncând conținutul acestuia în bol.

- Sigur, am spus, aruncând și coaja oului în bol, zâmbindu-i larg.

- Am încercat să vă ajutăm, doar că ne-am... știți, nu am putut ajunge acolo, încercă să îmi explice, lacrimile curgându-i peste obraji.

- Hei hei hei, l-am întrerupt.

I-am făcut semn să se oprească.

- Nici un rău făcut, nici un fault, corect? l-am întrebat, ridicând mâna pentru a da noroc.

Acesta se conformă.

Când i-am strâns mâna, l-am tras mai aproape de mine.

- Dă-mi un joint după ore, și suntem chit, i-am spus serioasă.

Acesta aprobă din cap, continuând să plângă.