Capitolul 22

54 13 0
                                    

La media este o poză cu corpul Hannei.


ÎNCĂ ÎN TIMPUL FLASHBACK-ULUI:

Martha's pov:

În timp ce mergeam prin curtea școlii, întorcându-mă de la ora de sport, o durere îngrozitoare de burtă, în partea de jos, mă apucă. M-am oprit din mers, și mi-am dus mâinile în locul în care mă durea.


Manny's pov:

- Ești bine? am întrebat-o pe șatenă când am văzut-o pierdută.

- Da, spuse, gemând.

- E frig, i-am spus.

Am continuat ce începusem.

- E frig, am repetat.


Martha's pov:

Durerea devenea din ce în ce mai accentuată, iar eu mă abțineam să nu gem de durere. Nu voiam să o fac pe Hanna și mai tare de râs. Mi-am apăsat abdomentul în locul în care mă durea, sperând ca durerea să mai dispară.


Hanna's pov:

- E frig, repetă pentru a treia oară Manny.


Tracy's pov:

Am putut simți cum ceva iese din corpul meu, prin rana de la frunte. O lumină verde se reflecta pe Ben, la fel cum se reflecta pe vecinul Leenei.

Ben se uita la mine speriat și totodată mirat.


Hanna's pov:

În timp ce tot făceam partea a doua, o durere înfiorătoare îmi apăru în abdomen, așa că am început să gem de durere.


Leena's pov:

În timp ce stăteam pe o bancă, în curtea școlii, citind o carte, o durere îngrozitoare în abdomen apăru, așa că am început să gem din cauza durerii.


Maddy's pov:

Fix când eram gata să-l lovesc pe George, o durere în abdomen apăru, așa că am căzut jos din cauza durerii, începând să țip și să gem de durere. Am încercat să mă ridic, sprijinindu-mă de un dulap, dar am eșuat.


Martha's pov:

Am căzut pe jos din cauza durerii, încă ținându-mi mâinile în zona care mă durea.


Leena's pov:

Am căzut de pe bancă din cauza durerii care apăruse. Am început să gem de durere, mai aveam puțin și începeam să urlu.


Maddy's pov:

Încă încercam să mă ridic, dar nu puteam, din cauza durerii. Mă uitam în jur, vedeam neclar, dar puteam vedea totuși, cum că toți se holbează la mine, însă nimeni nu sare să mă ajute, măcar să mă ridic.


Martha's pov:

Am început să urlu de durere, în timp ce ceilalți elevi s-au oprit din ceea ce făceau, pentru a se uita la mine. Durerea devenea insuportabilă, cred că o să leșin.


Hanna's pov:

Mă durea din ce în ce mai tare, dar nu aveam de gând să mă las atât de ușor. Voiam să termin ceea ce tocmai am început cu Manny. Nu voi avea altă ocazie, mai mult ca sigur.


Leena's pov:

Nu m-am mai putut abține și am început să țip din cauza durerii.

- Ajutați-mă, Iisuse, am țipat la elevii care se holbau la mine, inclusiv colegii mei, Marvin și Cody.


Terry's pov:

Nu știu ce naiba se întâmpla cu Maddy de urlă de durere în halul ăsta, dar mi-am putut da seama că nu e singura. Se mai auzeau încă alte țipete înfundate. Ceva nu era în regulă.


Martha's pov:

- Ajută-mă, Iisuse, am spus, simțind că mai am puțin și îmi dau duhul.


Tracy's pov:

O durere insuportabilă pusese stăpânire pe tot corpul meu, așa că mi-am lăsat capul în jos. În acel moment, o piatră îl nimeri pe Ben în cap. Când mi-am ridicat privirea, acesta era mort, având piatra înfiptă adânc în piele, și, probabil, carne, în dreptul sprâncenelor.

Piatra se îndreptă, plutind, spre capul meu, apoi am simțit mici furnicături în zona rănii pe care o căpătasem cu o seara înainte.

Încă mă uitam la Ben, și puteam vedea cum sângele ieșea din acesta prin rana căpătată, plutind, sub formă de bule, până la mine.

Am dechis gura involuntar, un zâmbet tâmp apărându-mi pe față. Când am început să-i beau sângele, am zis că visez.

Sângele venea prea repede, așa că m-am murdărit pe toată fața, până am terminat.


Maddy's pov:

Am reușit în sfârșit să mă ridic, ținându-mă de dulap.

L-am putut vedea pe Vik holbându-se la mine.

Am început să merg, dorind să plec acolo, ținându-mă de orice și oricine apucam.


Martha's pov:

Durerea dispărut încet, așa că m-am ridicat. Am putut vedea cum că unii mă filmau, iar alți elevi erau strânși în jurul meu, râzând. Mi-am ridicat și geanta de pe jos, însă mi-a căzut cutia cu tampoane din ea. La dracu. M-am aplecat și le-am ridicat, apoi am dispărut de acolo.


Leena's pov:

Durerea a început să dispară, așa că am început să mă ridic de pe jos.

- Așa, am auzit o voce de băiat din spate.

- Da, poți s-o faci. E frumos, am auzit altă voce.

M-am pus în șezut pe asfaltul rece și mi-am întors capul pentru a vedea cine îmi vorbea.

- Deci, cum te simți? E în regulă, îmi spuse Cody.

- Te simți bine? mă întrebă Marvin.

Aceștia stăteau la un metru de mine, pe vine, uitându-se atenți la mine.

M-am uitat la ei nervoasă, ieșindu-mi fum pe nas.

- Rahat, au spus amândoi, ridicându-se și plecând.

All cheerleaders die 1 || În curs de editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum