Aripi intunecate

Capitolul 20

Trag cardiganul înapoi pe mine , îmi pun glugă in cap si șterg lama pumnalului de pantaloni murdarindu i cu o linie de sânge ,nu i problema , sunt obișnuita sa fiu pătată de sângele celor pe care ii ucid . Ucigașă neagră . Una dintre putinele
Persoane care a reușit sa se ascundă atâția ani de rege , una dintre putinele persoane care a reușit sa trăiască binișor atâta timp pe cont propriu si singura persoana care a ucis mai mulți vârcolaci decât vârsta . Nu ma poate tine captivă niciun lanț , poarta sau vampir ,chiar de ar fi sa fiu prizoniera iar m as omora si tot m as elibera din lanțuri , pentru ca asta sunt eu . Sunt orgolioasa , luptătoare si chiar rea , pentru ca sunt in stare de orice pentru a mi îndeplini scopurile , pentru a supraviețui . Iar călătoria mea nu se încheie aici Nu pot muri pana nu simt si sângele tatălui meu in mâinile mele , oricine ar fi îl
Voi găsi . După ce scap de aici , găsesc mormântul mamei mele prima oară , mama mea care a fost o vrăjitoare nu o fee , nu altceva , nu o mincinoasa . Mama e singura din lumea asta care m a iubit . Apoi îl găsesc pe tăticul meu dat uitării si ii iau viața . Între Timp ma voi ascunde de rege si ideile lui trăznite , sa facă copii cu cine vor , eu nu s o jucărie reproducătoare . Cum m am ascuns 17 ani o voi face încă 17 , chiar mai mult. Am fost prinsă dintr-o greșeală pe care nu o voi repeta , am lăsat pe cineva in viața, mi a fost mila . Nu exista mila .Nu exista bunătate . Nimeni nu ar face ceva bun pentru mine de ce as face o eu pentru alții ?!
După ce am parcurs unul dintre zidurile impozante ale palatului zăresc o parte de gradina neluminată . Ma apropii ușor însă nu văd nici urma de vreun gardian in zona asta . Ciudat . Sunt gărzi peste tot si totuși bucățica asta de gard sta aici neprotejata .. îmi fac loc printre tufele
De mure ce stau între mine si gard când deodată simt ceva ..Nu! Ma trezesc căzută intr-un lac . Cine pune un lac aici?! Bine ca stiu sa înot , măcar , încerc sa înaintez prin apa dar...stai ... e prea vâscoasă ca sa fie apa ..Ce dracu?!!!
-Aaaaaaaa!!! Îmi scapa un urlat atunci când mirosul de sânge îmi invadează narile . CE DRACU?! Vreau sa ies de aici ... ma învârt in cer , simt ca ma sufoc , asta e sânge ... sunt într-un lac din sânge ... zeilor .. mi e atât de scârbă..numai pot vedea clar simt ca amețesc numai când ma gândesc ... încerc sa îmi controlez respirația însă ma zbat ca nebuna in Timp ce încerc sa ies din lacul asta ... marginea asta de marmura este atât de alunecoasa si sângele asta se simte atât de scârbos ...
Doua brațe ma prind si ma trag pe iarba . Respir incontrolabil si tremur din toate încheieturile ...vocea lui ...nu..
-Iren? Iren ești bine ?
-S..sânge... ssange...îngăimai eu încercând sa procesez situația
-Shit ..hei Iren , spune el ghemuindu se pe jos si sprijinindu ma la pieptul lui in, calmeaza te ..
Cum sa ma calmez ?! Sunt plină de sânge de la gât in jos si câteva lacrimi îmi cad atunci când îmi dau seama ca evadarea mea s a încheiat aici ... ce se va întâmpla acum? Ma va lega ? Ma va Închide in camera ? Voi deveni sclava lui?
-Lasă ma ! Lasă ma ! Urlu eu desprinzându-ma de la pieptul lui si târându- ma pe iarba , pentru ca tremur prea tare sa ma pot ridica in picioare . Iarba mi se lipsește de sângele cu care îmi sunt îmbibate hainele si ma simt atât de murdara dar nu văd nimic , nu simt nimic încerc doar sa ma îndepărtez de el , sa fug , chiar si pe târâte ca un câine .
El se ridica si nici nu incearca sa ma oprească din încercarea mea jalnica de a fugi pe târâte , sunt atât de jalnica , știu , însă nu pot sa ma gândesc cum ar fi sa ma întorc in palatul ala ...
-Iren..Spune el cu o voce blândă , Iren oprește te , te rănești .
Da ma rănesc , dar nu simt pietrele care îmi rod mâinile , nici parul încleiat de sânge care mi se lipește de fata , îmi simt doar inima care îmi bate de frica si nesiguranța atât de tare .. Își pune o mâna pe umărul meu oprindu ma din târâit si ma cutremur , ochii mi se umplu de lacrimi si ma pun in fund sprijinindu mi capul intre palme in timp ce lacrimile mele uda pământul .
-Te rog lasă ma ... te rog... lasă ma sa plec mormai eu printre suspine
Se pune iar lângă mine
-Nu pot Iren , chiar nu pot deși mi e mila de fiecare lacrima pe care o verși
-Te implor ! Nu vreau sa fiu aici , nu vreau sa fiu cu tine , nu vreau sa îți fac un copil! Urlu eu
-Copil...Shit, nu Iren ...ai înțeles greșit
-Nu am înțeles nimic greșit , ești un criminal , ti ai omorât pana si propria sora , vrei sa ma folosești sa îți fac un copil de care ma vei despărți după si ...si..ma tii prizoniera aici, tot ce mi ai zis au fost doar minciuni ! Zici ca nu sunt o prizoniera însă nu am ieșit din palatul ala de mai bine de o săptămâna! Nu am aer intre ziduile alea ! Nu pot , nu pot trai așa , te rog lasă ma sa plec !
-Nu te am mințit niciodată Iren nu ti am zis de partea cu ...copilul.. pentru ca nu voiam sa înțelegi greșit si sa reacționezi așa . Te rog calmeaza te , te duc in camera , te curățăm si după vorbim... spune el încercând sa ma ia in brațe .
-Nu ma atinge ! Tip eu
-Iren nu fi așa ...
Așa cum? Așa sălbatică ? Nebuna ? Disperata sa scap de situația asta?
Scot pumnalul din betelia pantalonilor , e plin de sânge si acesta însă nu contează , încă taie foarte bine ...
-O haide știi ca nu ma poți răni prea mult cu ăla spune el surâzând
-Știu , dar pentru mine e îndeajuns ... il
Duc in dreptul gâtului meu , exact ca in acea zi blestemata in care m au răpit se lângă mama mea moarta cu trupul încă cald . Si îmi tai gâtul înainte ca el sa reacționeze . M am învățat minte de data trecută , nu m am gândit nicio secunda in plus , am făcut o si gata . Îmi pare atât de rau ca ultima imagine pe care o voi vedea e a lunii iar ultimul chip e al lui...dar mi am
Promis libertate in orice situație .