Aripi intunecate

Capitolul 31

Respir sacadat si tot corpul îmi tremura .
-3 ore . Ti a luat 3 ore sa faci 500 de flotări ...
-Taci
Ma târâi pana la o banca de lemn. Nu îmi mai simt nicio părticică din corp .
-Ia
Amon îmi întinde o sticla de apa . Am transpirat in locuri in care nu știam ca poți transpira . Dau le gât sticla de apa . Sunt moarta .As fi putut sa ma opresc însă nu voiam sa ii dau satisfacția asta lui Amon care comenta oricum de fiecare dacă când făceam o pauza si ma repezea sa reia florăriile .
-Acum ca am terminat cu asta urmează ..
-Numai fac nimic . Ii spun eu scurt .
-Înțelegerea era ca te antrenezi ..
-M am antrenat destul .
-Eu stabilesc când e destul .
-Nu ma poți obliga sa mai fac nimic, daca nu vreau a ma ridic nu ma ...aaa
Amon a împins buturuga pe care stăteam si ma trezesc întinsa pe jos .
-Ataca ma !
-Ce?...
Amon sta deasupra mea si pare mult mai mare de aici se jos . Îmi da un șut ușor cu un picior in stomac .
-Haide ataca ma !
-Ce e in neregula cu tine ?!
Ma apuca de un Brat si ma trage in sus ca pe o păpușa . Acum suntem amândoi in picioare însă mie îmi lipsește sclipirea de energie care se regăsește in ochii lui . Încearcă sa îmi dea un pumn in abdomen însă ma feresc la timp . Nu se oprește , continua sa ma atace punându mi piedici si aproape dandu mi câte un pumn . In final ma văd nevoie sa îl atac ca sa ma apar . Nu cred ca m ar lovi la propriu , daca mi-ar da un pumn as fi pe jos însă e sâcâitor .Chiar daca el nu ma ataca cu toată forța eu ma chinui sa îl rănesc . Pumnii mei sunt atât de mici atunci când lovesc pieptul lui tare încât nu simte nimic . Parca as lovi intr un zid . In timp ce ma chinui sa il lovesc macar putin pielea fina el ma apuca de mana dreapta , mi-o duce la spate si imi pune o piedica . Ma trezesc sub el . Mainile noastre sunt incurcate sub spatele meu, un picior de al lui sta intre picioarele mele iar celalat sta in iarba. Mana stanga imi e lipita deasupra capului de cealalta mana a sa iar privirea mea o intalneste pe a lui ..imi simt respiratia taiata . Sunt atat de aproape de pieptul sau gol incat ii aud bataile inimii, iar colierul lui de argint sta intre noi. In momentul acela de vulnerabilitate in care ma priveste direct in ochi ma intorc si il arunc de pe miine. Nu stiu de unde am avut atata forta , probabil l-am prins cu grda jos. El se vede aruncat in iarba cu mine deasupra lui . Zambeste satisfacut si se face mai comod pe iarba punandu-si mainile sub cap.

-Pai se pare ca am terminat pe azi

-In sfarsit! Spun inainte sa plec spre iesirea din gradina inconjurata de garduri verzi .

Amon nu ma urmeaza iar eu ma indrept spre portile mari ...spre inchisoarea mea .Nu vreau sa intru inauntru ...aerul rece al noptii, luna , iarba de sub picioare..in camera aia nu am decat praf si pietroaie . Ma trezesc cu Amon in spatele meu.

-Le deschizi azi?

Ezit

-Eu..nu putem sa mai ramanem afara? intreb sigura insa de raspunsul negativ pe care il voi primi

-Normal ca putem . Iren, palatul e casa ta , nu trebuie sa stai inchisa in el.

-Nu? Dar pana acum Kass nu m-a lasat niciodata sa ies..

-Pentru ca nu are incredere in tine ca nu vei pleca

-Si tu ai?

-Ti-am zis, am incredere ca stii urmarile

Da, chiar le stiu ...

-Vino .

-Unde?

-O sa vezi

Amon se indeparteaza de usi iar eu il urmez, o farama de libertate incoltindu-mi in subconstient atunci cand merg in directia opusa usilor .