Aripi intunecate

Capitolul 1

-Știi ca nu putem rămâne aici mereu ,nu?
-Știu dar nu ma satur
-Te pot săruta si la palat si sigur paturile de acolo sunt mai comode decât iarba asta ...zice el iar eu îl împing in joaca
-Noi...
-Ce cuvânt frumos nu?
-Noi suntem acum...vreau sa zic...
-Nu știu ce suntem dar știu ca fără tine numai pot trai de acum
-Ce va zice Kass?
-Este problema lui
-Va veți certa apoi întreg regatul ...si si va fi un alt război...regatele ...îmi cuprinde mâinile intr ale lui
-Sss,nu te gandi la astea Iren. Nimic nu contează , Kass cu siguranța nu, doar ce vrei tu .
-Te vreau
-Atunci numai este nimic de discutat , ne întoarcem la palat si ii punem la punct pe toți
-Mi e frica Amon, ii zic privindu i ochii întunecați
-Știu
-O putem lua si pe Amy?
-Pai nu o putem lasă aici ...
Zâmbesc si ma duc spre iapa care așteaptă sceptica la câțiva metrii distanta
-Hai Amy , mergem fato
Ma urmează iar Amon se ridica si el venind din urma
-As putea sa te iau in zbor si sa trimit pe cineva după cai
-Nu o las pe Amy aici
-Vom avea o călătorie lunga
-Bine ca îmi plac călătoriile
Ne îndreptam spre locul in care Amon si a lăsat calul . El sare în sa iar eu pe spatele lui Amy fără sa , hamuri sau alte asemenea
-Vrei sa îți dau saua mea ?
-Eu si Amy mergem mai tot timpul așa
-E foarte norocoasa atunci , spune el zâmbind
-Perversule , zic eu dandu mi ochii peste cap
-Hai printeso grăbește pasul spune el dandu i pinteni calului
-Haide Amy ! Ii zic iepei si ea pornește într-un galop nebunesc lăsându l pe Amon in spate
-Bine bine , așa vrei deci ...
Nu știu cum am ajuns sa ma întrec cu Amon însă nu am mai simțit atâta antrenalina de mult timp . Mai avem putin pana la porțile palatului , deja am intrat pe tărâmul întunecat lăsând lumina soarelui in urma si luminile palatului se pot zări cu ușurintă . Doar dintr-un capriciu reușesc cumva sa ajung la porțile de fier înalte înaintea lui Amon care zâmbește cum nu l am mai văzut niciodată
-Te am lăsat sa câștigi jocul asta
-Nu m am jucat niciodată
-Haha
Cobor de pe cal si Ma uit la porțile înalte parca pana la cer , sunt făcute din fier modelat in forme de trandafiri , sunt atât de reci încât ma trece un fior când le ating din curiozitate
-Fredrik! Deschide porțile ! Spune Amon pe un ton destul de dur
Porțile sunt deschise de doi gardieni pana la refuz lăsându ne tot locul posibil sa intram . Inima mi se strânge , deși îl iubesc pe Amon si el ma iubește palatul asta ...ma simt ca intr-o închisoare in el ma simt ...
-Ești bine ? Zice el punându si mâna pe spatele meu
-Aham , hai Amy . Intru prima urmată de Amy , iar Amon si calul lui din urma .
-Writ ! Vino si ai grija de cai!
-Nu o las pe Amy singura
-Nu va fi singura , Writ e șeful grajdului , va avea grija de ea
-O duc eu
-Nu poți...bine fie .
-Majestate.. spune un bărbat ...Writ
-Lasă Writ , ne ocupam noi
Îl urmez pe Amon la grajduri . Deschide o boxa iar calul lui intra fără nicio resentiment . Deschide o boxa noua si curata de lângă însă Amy se uita la mine cu ochii mari si nici nu se gândește sa între acolo
-Haide Amy ...ii zic intrând in boxa si chemând o
Cu greu intra dar când vreau sa ies vrea sa ma urmeze . Ii mângâi capul si coama
-Trebuie sa rămâi aici , bine? Se uita la mine cu ochii ei mari si ma intreb dacă as putea cumva sa o duc sus cu mine , dar nu pot . Amon ii întinde un morcov iar ea îl ia .
-Va fi bine
-Aham
-Dar tu ?
-Eu?
-Tu când vei fi bine ?
-Sunt bine
-Ti e frica
-Nu îmi e
-Asta vrei tu sa crezi dar îți pot vedea ezitarea
-Eu doar ... nu am amintiri plăcute in palatul asta
-Știu , însă le vom face
-Dar nu le vom șterge pe celelalte
-Putem totuși sa încep cu asta ...zice el sărutându-se ma . Zeilor săruta atât de bine ...