EXCEPȚIA MEA

Capitolul 2

    Între timp mă tot plimb de colo-n colo rozându-mi unghiile de nervi. Mă tot gândeam cum de am putut să spun asta cu voce tare. Dar întâmplarea mă făcea să mă întreb cum de era fix el acolo lângă mine. Cred că am dat-o în bară rău de tot acum cu faza aceea. Oare ce să-i spun tatei? Să neg totul nu pot, pentru că erau și ceilalți acolo, inclusiv Anna, colega de machiaj.

— Ce rușine! Mi-am spus punându-mi mâinile pe față și trântindu-mă pe canapeaua din fața mea.

Stând și meditând la cele întâmplate, apare tata privindu-mă ciudat. Precis i-a spus ăsta ceva, mă gândesc în sinea mea dându-mi ochii peste cap.

— Tu te vei fi responsabilă la machiaj pentru actorii principali. Mi-a replicat pe un ton dur de șef.

— Dar tată, Liam e ... Nici nu am apucat să îmi spun toată propoziția.

— Dacă te comporți exemplar, am să mă gândesc și la el. Mi-a spus tata dând să plece. Nu avea timp. Trebuia să studieze scenariile. Se vedea că era stresat. Vreau să nu mai aud că te plângi de acest fapt. Știi că încercăm să alegem actorii în funcție de rolul care li se potrivește. Ți-am explicat asta. Nu trebuie să faci un scandal așa de mare. Deja lumea începe să vorbească.

— Am înțeles tată, îmi încrucișez mâinile. Nu trebuie să îmi ții morală din nou. Dar dacă totul merge bine, vreau să îl machiez și pe Liam.

— Ți-am spus că mă voi gândi la asta.

— Promite-mi! îmi întind degetul mic ca să îmi facă promisiunea.

— Ți-am spus. Totul e în funcție de acțiunile tale. Știi că mereu m-am ținut de cuvânt, îmi spune în timp ce iese pe ușa camerei de machiaj.

Încă o veste proastă pe ziua de azi, oftez puternic. Încă un obstacol de a mă vedea mai des cu Liam. Îmi ziceam în timp ce mă încruntam privind tavanul.

Dar dacă stau să mă gândesc, chiar dacă nu o să îl machiez personal, tot ne vom intersecta. Cine știe, poate creez niște coincidențe și vom putea petrece niște timp împreună. Mi-l și imaginez pe Liam, privindu-mă în micile pauze, căutându-mi mereu privirea. Sau să ne întâlnim întâmplător la bucătărie, sorbind din cafeaua tare.

Mai bine nu mă gândesc, deoarece sună prea bine, iar inima mea o ia la goană. Deja mâinile încep să îmi tremure.

Oare unde or fi? Dacă tot sunt liberă, pot profita de o plimbare. Poate dau de Liam întâmplător. Buzele mi se întind într-un surâs amuzat. Îmi imaginez o scenă romantică exact ca-n filme.

Privind în jurul meu, nu observ pe nimeni. Ce ciudat! Unde sunt toți? Oare repetă scenariul? mă întreb curioasă uitându-mă în toate părțile.

Pășesc afară și mă îndrept încet spre geamul imens puțin negricios ce se observă imediat după ce am trecut de colțul clădirii. Mă apropii, lipindu-mi palmele de geam și strecurându-mi capul printre ele ca să pot observa mai bine ce se află înăuntru. Observ niște forme ce parcă încep să prindă culoare. Imediat îi zăresc geaca maro a lui Liam, stând cu spatele la mine.

Oh, până și din spate e drăguț.

Când mă uit mai bine prin geam îi văd rânjetul lui Ian stând direct fața spre mine, iar apoi, la o analiză mai atentă văd fețele tuturor îndreptate spre mine. Sperietura m-a făcut să mă întorc cu spatele la geam, sprijinindu-mă de el. Trag aer în piept scuturându-mi capul. Încă ce caut aici? Îmi revin din transă și fug din dreptul geamului tot înainte.

Ce situație jenantă. Nu mă așteptam să fie toți în sala de repetiții. Credeam că trebuie să finalizeze contractele. Deja repetă? Cum pot fi atât de blondă? Cum de am uitat că prin geamul acela se vede foarte bine afară? În mod normal ar fi trebuit să tragă jaluzelele, dar acum erau ridicate de tot.