EXCEPȚIA MEA

Capitolul 5

Privirea lui Ben pare mai diferită față de cum îl știam eu. În școala generală el și familia lui s-au mutat în cartierul nostru, așa că ne-am împrietenit repede. Apoi am fost colegi în liceu. Acolo ne-am distanțat puțin, însă pe final ne-am apropiat din nou. După o vreme am pierdut legătura, iar acum e aici din nou. Nici nu știu cum să reacționez.

— Am știut că te voi găsi aici. Spuse Ben zâmbind larg ca un copil. Mă bucur să te revăd.

— Și eu, îi spun zâmbind. Dar de unde ai știut că lucrez aici?

— Păi m-am gândit că o să lucrezi cu tatăl tău până la urmă.

— Șhh, îi fac semn să vorbească mai încet ca să nu-l audă cineva.

— E secret? sau de ce?

— Păi încă nu știe nimeni că sunt fiica producătorului și nu aș vrea, așa că sper să nu te scapi, dacă vei mai apărea pe aici ca o fantomă.

— Am înțeles șefa, spuse râzând și mimând cum și-ar coase buzele. Ești liberă în seara asta? Vreau să mergem undeva. Am să-ți povestesc o grămadă de lucruri.

— Nu m-ai mai sunat... oare ce fel de lucruri ai să îmi povestești? îi răspund tachinându-l.

— Am vrut... dar nu am reușit. Deci rămâne pe diseară? Să te îmbraci elegant.

— Da, dar vreau să știu unde mă duci. Știi că nu-mi plac surprizele. I-am spus fiind confuză.

— E un hotel ce s-a deschis de câteva zile. Se numește DeluxeVision. Iar în seara asta organizează un bal caritabil. Să nu-mi spui că n-ai auzit de el! Multe vedete vor veni acolo. Și deja am două bilete.

— Cred că sunt de pe lună că n-am auzit. Și dacă vin vedete nu vreau să merg.

— De ce? Te-ai săturat de ei? Nu mă mir... prietena mea stă mereu în preajma oamenilor importanți, dar pe mine nu vrea să mă introducă în lumea ei. În plus, cine n-ar vrea să se întâlnească cu vreun artist?

— Eu! Nu vreau să văd nici un artist. M-am săturat de ei. Toate figurinele ajung pe capul meu. Una nu vorbește nimic, de parcă ar fi tranchilizată, iar altul vorbește prea mult și nu mă lasă în pace. Dacă vrei te las în locul meu o zi și îți va ajunge.

— Despre ce vorbești Kali? Mă întreabă confuz. Așa stresată e viața ta?

Atunci am realizat că am spus ceea ce nu trebuia.

— Las-o baltă. Facem cum zici. Dar putem să mergem într-un alt loc. Nu vreau înghesuială.

— O las, dar vreau să mergem azi acolo. Spuse el.

— Mergem, dar în altă parte. Nu vreau să merg acolo.

— Bine, îți spun. Vreau un autograf de la cineva de acolo. Îmi place mult de ea. Fă-o pentru mine. Te rog. Ție îți plac acțiunile caritabile. De ce nu ai vrea să participi?

— Nu e că nu vreau, dar m-am săturat de toate. Mai ales că eu nu sunt obișnuită să fiu în zonele mele extra de confort. Dacă ar fi să merg as face-o doar pentru tine.

— Super, mă bucur că vi pentru mine atunci, spuse Ben încântat punându-si mâinile după gâtul meu și îmbrățisându-mă. Mă strângea atât de tare că aproape nu mai aveam aer.

— Stop că îmi furi aerul ! I-am spus uitându-mă ciudat. Își dorește s-o cunoască pe tipa asta. Vom merge la bal, dar nu oricum.

— Dar , totuși nu putem merge așa. Trebuie să-I arăți cine ești. Mergem la shopping să îți luăm ceva elegant de îmbrăcat. Am spus eu.