Nu stia cine e...ce face acolo.Un singur lucru era clar,peretii reci si umezi ii erau de ceva timp singurii martori la suferinta provocata de El.Simtea durere,dar acum nici nu mai stia unde,deoarece ii acaparase tot corpul.Desi tot ce simtise in ultima vreme era doar teama,neliniste ,singuratate, stia ca candva in loc de teama era fericire,in loc de nelinste siguranta,nu era singur...
Insa fu trezit la realitate de pasii Lui...pasii ce mereu aduc suferinta.
Incepu sa tremure si spasmele nu se mai opreau,nu voia sa mai planga,dar nu putea face nimic...Simtea respiratia Lui in ceafa cu fiecare pas care-L aducea mai aproape.Nu stia ce va urma...
Stia doar ca va ajunge incurand...
De ce se teme?
De ce?...De El.
El ce se hraneste cu suferinta...
El ce se bucura cand vede durere...
El ce zambeste doar cand vede lacrimi...
El ce ii are viata in maini...
Usa se deschide,iar bataile inimii copilului inunda intreaga incapere.
El se apropie...dar ceva e diferit.Nu simte nici o atingere...nimic ce ii face rau,iar pasii se departeaza.
Se lasa pe o parte sleit de puteri si da de ceva ce pare a fi mancare.Nici nu mai stia cand mancase ultima oara..
Dar nu era bine...mancarea era medicamentul sau pentru a mai trai,pentru ca El sa nu-si piarda partenerul de joaca.
De multe ori a vrut sa moara,dar nu stia cum sau poate nu dorea sa stie.In chinuitul sau suflet de copil inca mai exista speranta...Se intinse pe podeaua ce mirosea a mucegai,de fapt cred ca era sange...si inchise ochii.Macar cand visa era fericit,se simtea puternic,era singurul loc unde putea evada,singurul loc unde se simtea in siguranta desi nu era real.
CITEȘTI
Trapped
Short Story,,Am luat-o pe un drum intunecat...te astept-vino si lumineaza-mi calea'' @All rights reserved 2015.
