Trapped

Drumul corect?

Priveau in jur...totul era asa plin de viata,asa...
Parea locul unde se aduna tot ce e frumos,unde nimic rau nu poate patrunde.
Ridcară privirea spre cerul cristalin si-inchise ochii.Acum ascultau cum frunzele copacilor le sopteau vorbe linistitoare,secrete necunoscute de nimeni.
Oare de cand nu mai vazuse soarele?De cand nu mai simtise acest miros in care parfumul vietii domină?De cand nu a mai simtit pamantul?De cand...nu a mai avut atata speranta?
Padurea ii parea atat de tacuta si linistita...fragila,dar totusi rezistenta in acelasi timp.Daca stam sa ne gandim,e la fel ca noi,oamenii.Daca vrei ii poti auzi glasul si fosnetul ce ii spune povestea celor ce au urechi sa auda.Probabil dimineta plange lacrimi de roua,iar seara adoarme sub protectia lunii,cu gandul la o lume mai buna.O lume in care toti asculta...
Copilul era incarcat de un sentiment atat de coplesitor.Era bucurie?Nostalgie?Disperare...?
Cei doi au hotarat sa mearga inainte,deoarece noaptea era aproape si nu stiau ce ii asteapta.Au gasit drumul...acum incepe lupta pentru a ajunge sa-i vada si capatul.
Mergeau pe un drum ingust pavat cu flori si frunze,iar copacii le erau calauze.
Totul era fascinant,padurea rasuna de c antecele a multor pasari,si totusi el prefera sa o auda pe Alice...
Dupa un timp stelele isi facura si ele aparitia...acum noaptea a castigat lupta pentru suprematie,iar ziua s-a ascuns pentru a reveni in lupta cu noi forte.
Nu mai puteau inainta asa ca s-au oprit aa innopteze in pestera pe care o vazuse langa raul in care acum se oglindea misterioasa luna.
Totusi,nu e totul prea simplu...?