Trapped

Nu inceta sa speri.

Usa se deschise,dar nici urma de El...Acum era singura lor cale de scapare.Desi nu scoasera un cuvant stiau ca se gandise la acelasi lucru.Inimile le tremurau de emotie...se prinse de maini si acum inaintau cu pasi precauti spre usa ce le luase liberatatea atata timp.
Nu le pasa de nimic.Stiau ca acum era singura lor sansa si nu aveau de gand sa o lase sa treaca pe langa ei orice s-ar intampla.Usa dadea intr-un coridor lung la fel de neprimitor ca si incaperea de care incercau sa scape.
Acum trebuiau sa aleaga dintre doua drumuri,desi atat de asemanatoare totusi foarte diferite.Si totusi...care e drumul cel mai bun?
Oare in timp ce trecem prin viata o luam intotdeauna pe drumul corect?E foarte greu sa-ti dai seama care e drumul bun...poate nici macar nu exista asa ceva.Poate exista doar drumul putin mai bun...Pe orice drum ai lua-o nu iti va fi usor,va trebui sa lupti pentru a ajunge sa-i vezi capatul.
Copii alesera cu inima...o luase pe care drum il simtira mai sigur.
Urmau lumina,acea lumină...lumina care le dadea incredere,speranta.Toti urmam acea lumina...
Drumul se termină si ochii lor dadura de o padure deasa a carei frumusete era de neimaginat...Nu e doar un vis?...