UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

13

Deși nu își dorește să mai rămână în acest loc, mai ales după discuția pe care a avut-o cu Demon, din păcate nu are ce să facă își permite luxul de a se muta întru un nou loc sau în alt oraș cel puțin aici are cunoștințe și nu este în vizorul lui Jason. Chiar dacă îmi New York mâna lui dreaptă am găsit-o, sunt slabe șansele să o găsească aici, asta dacă nu l-ar cunoaște pe Damon. Zilnic caută noi informații pe internet sper să afle sigur ce s-a întâmplat cu el, pe toate conturile de socializare ale lui nu sunt postări recente, nu că ar fi fost foarte activ,iar pe pagina oficială a cazinoului nu au fost modificări. Familia lui Jason are tradiție în a deține putere și afaceri care să îi pună în centrul atenției, de aceea i se pare suspect că nu apare nici o știre despre el. Nu poți închide gura tuturor, chiar dacă ai bani, sau cel puțin asta speră...iar Damon... gândurile i se învârt în cap, deși era decisă să părăsească Los Angeles, vizita lui din seara trecută a semănat o urmă de îndoire in inimă ei, își dorește să existe o altă explicație pentru apariția lui Greg la nuntă, cumva mintea ei caută motive să rămână în preajma lui Damon, deși el nu va fi niciodată al ei și o știe. Îi vine în minte chipul lui din seara trecută, impasibil, tăcut, serios...nu era bărbatul care tachinează și zâmbește din săptămâna trecută. Doamne... dacă ar putea da timpul înapoi...ar schimba multe, dar cel mai sigur e că nu ar mai fi mers cu el în New York.
Soneria telefonului o trezește din visare.
Lola
Probabil că ar trebui să îi răspundă sau altfel se va trezi cu ea la ușă.
- Salut!
Vocea prietenei sale se aude destul de rău din cauza zgomotului de fundal, cel mai probabil e la muncă.
- Hei, scuze că nu te-am sunat... răspunde ea gesticulând din mână de parcă ar fi aici să o vadă. Am fost... prinsă...
- Te iert, râde apoi continuă, dacă cel care te-a prins e bun.
Parcă și-o imaginează cum trage cu ochiul când spune asta.
- Te rog, să schimbăm subiectul... ești la muncă?
- Oarecum, sunt la o petrecere, mă gândeam să te invit. E super...
- Sincer, Lola, nu îmi arde de petreceri acum. Credeam că ești la club ...
Ar fi vrut să o întrebe dacă Damon e acolo, dar nu vrea să trezească suspiciuni.
- E ziua lui Rogers, sau mă rog...a fost ieri, petrecem în ture.
Datorită muzicii puternice nu aude bine ce spune.
- Spune-i la mulți ani și din partea mea, Rogers s-a purtat bine cu ea, este unul dintre primii oameni care au ajutat-o aici.
- Ar fi frumos să îi spui personal, suntem la club, haide, te vei simți bine.
Înghite în sec și în minte îi vine imaginea lui Damon, nu poate să nu se întrebe dacă și mai ales cum se petrece.
- Poate, spune încet, cine mai este? Întreabă cu jumătate de gură.
- Toată lumea! Răspunde vocea de la telefon aproape zbierând și după aceea se aude doar muzica distorsionată... Haide! Continuă într-un final apoi închide.
O cunoaște pe Lola, precis este sufletul petrecerii, ea însă are un motiv să nu meargă... își mușcă buza și intră pe pagina de Instagram a prietenei sale, cum bănuia erau mai multe poze din aceasta seară, curioasă le analizează atentă. Nici un știe de ce este dezamăgită? Pentru că nu l-a văzut pe Damon, sau pentru că știe că probabil este în separeul lui...
Probabil că ar trebui să își caute o slujbă, iar Tania este cea care ar putea-o ajuta. Îi scrie un SMS în care o întreabă dacă știe ceva sau dacă ar putea afla. Nu apucă să pună telefonul jos că deja pe ecran apare Tania.
- Salut, răspunde cu jumătate de gură.
- Ce s-a întâmplat? Întrebarea directă și fără introducerii o blochează o clipă și are nevoie de câteva secunde pentru a înțelege la ce se referă. Dacă îți cauți alt job înseamnă că nu mai vrei să lucrezi pentru Damon, ceea ce înseamnă că s-a întâmplat ceva... continuă vocea de la telefon.
- Probabil că nu este sănătos să lucrez pentru el...nu pot... adaugă încet și cu ochii în lacrimi.
- Plângi? Freya? Tania nu primește nici-un răspuns așa că continuă. Am știut că este o idee rea să mergi cu el, nu știu ce s-a întâmplat dar tu ai nevoie de cineva care să te asculte... Hai la noi la cină...
Privind în tavan își dă seama că încă nu și-a pregătit nimic pentru a mânca.
- Mulțumesc, nu vreau să deranjez...se scuză ea, nu se simțea comod să de-a buzna în casa cuiva.
- Nu deranjezi, Cameron va sta cu copiii, iar noi vom putea vorbi. Haide....
Freya își șterge lacrimile și trage puternic aer în piept.
- Ok.
- Perfect! Îți trimit adresa... Freya?
- Da?
- Mă bucur că ai acceptat. Spune Tania apoi închide.
Imediat primește un mesaj cu adresa noii sale prietene, va trebui să ia un taxi deoarece e mult prea departe...
Privește încă o dată fața casei in dreptul căreia s-a oprit mașina, casa este mai mult decât frumoasă. Trage puternic aer în piept și sună la ușă.
- Mă bucur atât de mult că ai ajuns, Tania îi zâmbește larg și deschide ușa făcând semn să intre. Ajuns strigă privind spre capul scărilor, Cameron este sus cu copiii ei deja au mâncat eu te așteptam pe tine.
O urmează întru un salon spațios cu o masă centrală festiv jantă candelele din mijlocul mesei creând o atmosferă liniștită intimă ai putea spune iar lumina slabă și difuză a încăperii completa o ambianță care te îndemna la poveste.
- Ai o casă foarte frumoasă, spune în timp ce amândouă se așează la masă.
- Asta pentru că abia ne-am întors din concediu, copiii nu au avut încă timp să distrugă tot, zâmbește larg Tania. Sper că îți place peștele.
- Îl ador, răspunde sincer Freya.
- Perfect, Tania o îndeamnă să se servească. Acum te rog să îmi spui ce s-a întâmplat?
Ridică ochii spre gazda ei și nu e sigură dacă vrea să îi spună, și cât să îi spună
- Nimic...
Tania ridică ochii ei incredibil de albaștri,își împreunează palmele și și le așează sub bărbie sprijinindu-se cu coatele pe masă.
- Te-ai culcat cu el...
- E o observație? Întrebă Freya gustând din vinul alb.
- O întrebare, răspunde Tania neclipind.
- Părea o afirmație... Răspunde Freya lăsând paharul cu vin pe masă.
- Care cere un răspuns.
O liniște apăsătoare se lasă, Freya își coboară privirea spre lichidul din pahar care se mișcă hipnotic în timp ce degetele ei ating paharul.
- Am greșit, dar acum nu mai am ce să fac spune ridicând din umeri. Sunt prea multe în joc...
- Cea mai importantă este fericirea ta, îi răspunde Tania așezând șervețelul pe genunchi.
- Hm... crede-mă că sunt multe altele mai presus de asta, îi răspunde urmându-i gestul.
Afirmația ei nu scapă de analiza atentă a gazdei, o privește curios deschizând gura pentru a spune ceva, dar se răzgândește. Își coboară privirea în farfurie și spune.
- Asta explică starea lui din ultimele zile...
- A cui?
- Damon... Este... Nu mai spune nimic.
- Cum?
- Cum să îți explic? Nu e el, cel puțin nu așa cum obișnuia.
- Probabil că nunta l-a dat peste cap... adaugă Freya pentru a devia de la ea și relația ei cu Damon.
Tania zâmbește și înghite rapid.
- Ava nu are nici o legătură, crede-mă...
- Tu nu l-ai văzut cum o privea, eu da. În minte îi vine imaginea lui când mirii se sărutau, putea să jure că ar fi făcut orice să fie în locul fratelui său atunci.
- Eu i-am spus și lui, acum ți-o spun și ție, dacă Damon ar fi fost convins că Ava e aleasa, ar fi luptat chiar și cu David pentru ea. Când vrea cu adevărat ceva, obține... Tania face o aluzie și la faptul că el și-a dorit să o aibă pe Freya de când i-a bătut la ușă...
- Nu mai pot lucra pentru el. Afirmă scurt Freya. Nu aș putea să îl văd zilnic.
- De ce fugi?
Întrebarea Taniei aproape că o face să se înece. Gustă rapid din paharul cu vin și de tine de piept privind spre ea.
- Ți-a zis ceva? O întrebă rapid.
- Doar că a plecat de la nuntă să te caute...
- A plecat? Întreabă cu voce înceată.
- Da. A ales să te caute pe tine decât să danseze și să petreacă cu Ava...
Privirea pierdută a Freyei cade la un moment dat pe chipul Taniei.
- Nu am știut, am presupus că nici nu va observa.
- Păi ai presupus greșit, cele două mănâncă în liniște câteva momente când Tania continuă. Eu pot sa te ajut și chiar îmi doresc asta, spune-mi ce ști să faci?
Pune furculița jos și înghite, o privește în ochi.
- Sunt pricepută la cusut, desen, îmi place să creez haine, haine pentru femei...ia paharul în mână, eram chiar pricepută la asta, adaugă încet.
- Bun, ăsta este un început.
-Da?! O întrebă deoarece nu înțelege la ce se referă.
- Da, începi să fi sinceră cu cine ești tu cu adevărat. Voi da câteva telefoane mâine dimineață, fi sigură că îți voi găsi un loc de muncă care să îți pună în valoare abilitățile.
- Mulțumesc mult. Ceva din atitudinea ei, probabil că se vedea pe chipul ei că o mai frământă ceva, o face pe Tania să întrebe.
- De ce ai fugit din New York?
Își buza in încercarea de a se abține să nu răspundă, are atât de multă nevoie de cineva cu care să se destăinuie.
- Știu doar că Damon nu mai e el de când a venit, este violent, bea...
- Bea? Întreabă ea că un ecou.
- Da, nu e genul lui să facă asta, ce s-a întâmplat?
Freya se ridică și se îndreaptă spre fereastra întunecată, se așează pe canapea și își pune palmele pe genunchi.
- Am văzut pe cineva care îmi poate face rău.
- În New York?
Freya dă din cap.
- Damon te poate ajuta, e chiar bun la asta.
- Nu și dacă este prieten cu acel cineva... spune încet.
Tania se apropie și se așează chiar lângă ea
- Damon are multe defecte, e afemeiat, competitiv dar nu ar face rău unei femei niciodată.
- Poate că el nu, dar prietenul său mi-a făcut mie .
- Spune-i asta!
- Nu! Jură-mi că rămâne între noi.
Tania este serioasă și înțelege cât de grav este ceea ce spune Freya și cât de mult o afectează cele întâmplate.
- Rămâne între noi. Afirmă cât de serios poate pentru a o convinge că spune adevărul. Ai fost abuzată? O întrebă încet parcă temându-se de răspuns.
- Încerc să nu mă gândesc la asta, dar cel care ma violat, bătut...
- Freya...Tania o ia în brațe și începe să plângă. Îmi pare atât de rău.
După o clipă îi dă drumul și își ia un șervețel.
- Am trecut peste, nu mă gândesc la asta...
- De ce fugi atunci?
- Când eram me jos, l-am lovit, cumva am pus mâna pe pantoful care mi-a sărit din picior și l-am lovit...
- Te-ai aparat... Afirmă cu înțelegere femeia de lângă ea.
- Cred că l-am omorât.
Afirmația ei o face să încremenească dar după câteva clipe inspiră și se uită în jur.
- Crezi?
- Nu am stat să aflu. Am fugit fără să privesc înapoi. Freya ridică privirea spre femeia de lângă ea. Îți spun asta pentru că știu că ai compasiune și ajuți persoanele aflate în situații asemănătoare mie.
- Cu asta mă ocup, afirmă Tania cu puțină mândrie în voce.
- Știu, m-am documentat. Înainte de a veni a dat un search pe google și a văzut ONG-ul pe care îl administrează.
- Ok, atunci trebuie să ști că Damon nu ar permite unui asociat al lui să facă așa ceva și să scape basma curată. O prinde de umeri și o privește în ochi. Crede-mă, a luptat umăr la umăr cu fratele lui peste zece ani pentru a duce la închisoare un nemernic de acest gen.
Afirmația ei îi stârnește curiozitatea, mai ales când a văzut cât de tensionată era relația lui cu David.
- A fost la nuntă Tania...
- Cine? Întrebă aceasta fără să înțeleagă la cine se referă.
- Pit bossul lui, al fostului meu....
- Iubit?
Freya afirmă din cap fără a o corecta sau a schimba ceva din ce a spus.
- Asta poate să îndemne multe lucruri, nu neapărat că are legătură cu Damon, poate că îl știe David...
- Nu, Inspiră profund și apoi continuă. Damon mi-a confirmat că e asociat la un cazino.
Tania vrea să spună ceva dar se oprește, își îndreaptă spatele și privește fixată masa de la care s-au ridicat.
- S-a întâmplat ceva? Intră Freya când vede că a căzut pe gânduri.
- De obicei nu mă bag în afacerile lor, dar am auzit despre un cazino, afacere veche, în Vegas cred... afirmă ea fără a-și lua privirea de la jocul focului din lumânările de pe masă. Ești din Vegas?
- Da.
Tania se întoarce spre ea și o privește fix în ochi.
- Mâine îți căutăm altă locuință, mai aproape și într-o zonă mai sigură, face o pauză apoi continuă, și mă interesez și de un loc de muncă.
- Mulțumesc mult. Lacrimile incep să îi curgă pe obraji, avea atât de multă nevoie de cineva care să o sprijine și să o înțeleagă.
- Hei, gata, nu mai plânge.
- Te rog să nu îi spui nimic lui Damon...
- Când vine vorba de organizația pe care o conduc, sunt extrem de serioasă. Dar ... ridică degetul spre ea, nu pot promite că nu voi face cercetări.
- Nu înțeleg...
- Damon e un om bun, nu ar accepta așa ceva, voi încerca să văd dacă există vreo legătură între el și...se uită întrebătoare spre Freya.
- Jason Fox.
- Exact! Și după aceea tu va trebui să porți o discuție cu el. Știe că te-ai întors?
Freya zâmbește ironic și își amintește întâlnirea lor din seara trecută.
- Da ... A venit și mi-a adus banii pe care mi datora.
- Nu a făcut asta! Spune încet înțelegând aluzia și sentimentele pe care le-a avut în acele momente prietena ei.
- Ba da ... Într-un plic, aruncat pe pat...
Imaginea cu el aruncând scârbit plicul pe pat îi revine în minte și nu își poate stăpâni lacrimile. E numai vina mea...
- E vina amândorora afirmă Tania.
- El va trece peste, ridică Freya din umeri, câteva fotomodele și mă va șterge din gând...la mine va fi mai greu...
- Indiferent ce vei decide eu te voi susține, dar și pe el...și doar așa că să ști, nu cred că te va uita repede.
Discuția cu Tania a mai alinat un pic povara pe care o poartă, chiar dacă nu a spus chiar tot și nu a amintit de datoriile ei față de Jason, de sora ei sau de afacerea ei, Tania a promis că o va ajuta și o crede. Îi vin in minte cuvintele spuse de aceasta, că Damon nu o va uita... Privirea lui din seara trecută spunea altceva.
Se uită din nou la intrarea tixită de oameni, fete care intrau și ieșeau din club. Încă nu înțelege de ce în ultimul moment ia cerut șoferului să o ducă la clubul lui Damon în loc de apartamentul ei. Își caută o scuză in cap, să îl felicite pe Rogers, dar știe că doar se minte pe ea.
Căldura și muzica o izbesc de cum intră în încăperea întunecată și animată de lumini și dansatoare aproape goale. Se îndreaptă spre bar și zâmbește larg.
- Salut! Unde sunt restul? Întreabă referindu-se la o parte dintre colegii ei care azi erau liberi.
Îi arăt mesele din partea opusă care erau situate pe trepte mai înalte și de unde se putea vedea toată agitația din club.
Se îndreaptă spre grupul care dansa și unde paharele cu șampanie erau în aer.
- La mulți ani! Îi strigă lui Rogers apropiindu-se de el .
- Mulțumesc, acesta se apleacă și o sărută pe obraz. Nu credeam că o să te mai văd, ia un pahar, spune aplecându-se și luând un pahar de șampanie pe care il înmână.
- Mulțumesc.
- Freyaaa! Lola se îndreaptă dansând spre ea, era vizibil afectată de prea multe pahare de șampanie dar nu părea a fi deranjată. Am crezut că nu mai vi! Hai! Să dansăm!
O ia de mână și o trage după ea pe ringul de dans fără a mai avea șansa să protesteze sau să lase din mână paharul de șampanie. Așa că îl bea repede in timp ce se ține după blonda pusă pe petrecere. Ajunsă în mijlocul ringului de dans începe să se miște în ritmul muzicii descătușând toată energia și toată supărarea pe care o acumulase în ea în ultima perioadă. Nu avea cum să se miște fără să se atingă și de ceilalți invitați sau petrecăreți care dansau frenetic la rândul lor. Își ridică privirea spre balustrada de la etaj și atunci îl vede, un val de foc îi cuprinde corpul și o face să fie pe deplin convinsă că o privește. Lângă el este o femeie, își dă seama că l-a văzut deoarece se întoarce spre tipa cu care era și îi mai pune băutură in paharul pe care ea îl ținea în mână apoi el bea direct din sticlă întorcându-și privirea spre ea.
Freya înghite în sec și se întoarce cu spatele spre el și continuă să se miște în ritmul muzicii acompaniată fiind de Lola și de alte colege.
- Ești privită, îi strigă aceasta la ureche.
- De cine? Întreabă inocentă ridicându-și părul pentru că îi era prea cald.
- OBraian.
- Da, i-am spus ieri că demisioneze, probabil se întreabă ce fac aici.
- Nu... Nu vreau să pleci... Lola se învârte și ridică mâinile pe umerii colegei sale. Pe cine voi da vina acum dacă sparg ceva?!
Freya zâmbește și continuă să danseze lângă ea.
La un moment dat se apropie de ea doi bărbați, înalți, bruneți, care incep să danseze foarte aproape de ea. Se întoarce spre unul dintre ei și îi pune palmele pe umeri începând să se miște în ritmul muzicii alături de el. Dj-ul făcea atmosferă in fiecare seară, dar probabil acum era altceva deoarece nu se mai preocupa să servească clienți ci doar să se piardă în mulțime, să își piardă gândurile. Se întoarce cu spatele spre bărbatul de lângă ea și se unduie în brațele lui ridicând privirea încet să vadă dacă mai acolo sus Damon. Nu. Probabil că este cu tipa aceea în vreun separeu. Se dezlipește de bărbatul de lângă ea se îndreaptă spre Lola care continua să danseze singură. Bărbatul o prinde de mână.
- Hei, nu am terminat dansul spune apropiindu-se de ea.
- Fac o pauză, spune zâmbind. Îi întoarce spatele și o prinde de talie pe Lola. Mâine nu vei fi in stare să stai în picioare.
- Cui îi pasă? Strigă aceasta, trăiește clipa! Ai uitat?!
Freya neagă din cap, își amintește deviza prietenei sale, să trăiască fiecare clipă la maxim.
Atunci simte cum două brațe o prind de talie și o trag un pas în spate.
-Am spus că fac o pauză spune întorcându-se în brațele lui. Rămâne fără cuvinte când îl vede pe Damon care era lipit de ea.
- Rochia asta este mult prea scurtă...spune prinzând de marginea ei și trage in jos fără succes.
-Tu mi-ai cumpărat-o, îi amintește ea, este o rochie care era în geamantanul pe care el l-a adus cu o seară înainte și pe care ea nu a cumpărat-o.
De apropie de chipul ei atât de tare că putea să îi simtă căldura pielii.
- Pentru mine, să te văd eu, nu alții... Îi șoptește apoi o sărută pe gât aproape de ureche.
Vrea să se desprindă de el dar nu reușește decât să îl facă să o strângă și mai tare în brațe.
- Am crezut că nu vei fi aici spune încercând să îl împingă fără succes.
- Damon își coboară gura spre buzele ei. Minți îi șoptește pe buze atingându-o ușor. Ai venit pentru că mai vrei...
- Ce ?
- Sex...
- Damon... exclamă indignată.
- Ce? Întreabă el încercând să își de-a seama ce nu îi place. Și eu vreau, de aceea sunt aici.
Freya își dă seama de adevărul pe care acesta îl spune. Ea a venit cumva să îl mai vadă o dată, dar el e aici că de obicei căutând încă o partidă de sex ocazional fără implicații emoționale.
- Sper că ai văzut ceva ce ți-a plăcut...
- Ooo am văzut spune privind intens spre ea.
Ochii lui verzi parcă aruncau scântei în jur și era atât de serios nu își putea da seama dacă e serios sau ironic.
- Damon, se uită lumea la noi. Spune ea când își dă seama că atât Lola care dansa in continuare lângă ei cât și ceilalți angajați care fie petreceau sau munceau, îi urmăreau atent.
Damon începe să se miște alături de ea într-un ritm lent, ritmul lui, ignorând muzica.
- Probabil că o fac ... Ce dacă? Nu mai ești angajata mea...
Freya își pune mâinile în jurul gâtului lui și se apropie șoptindu-i la ureche.
- Ce vrei de la mine?
- Eu?! Tu ești în clubul meu! Ce cauți aici dacă jobul nu îl mai vrei? Asta vreau să știu.
Afirmă el continuând să danseze lipit de ea.
- Damon! Exclamă când îi simte erecția în timp ce se unduiau împreună.
- Nu e că și cum m-ar asculta, răspunde ridicând din umeri. Nici tu nu o faci.
Își mușcă buza și își dă seama că oarecum ea a provocat această situație. Ea a spus că nu vrea să mai lucreze aici, mai exact i-a trimis un mesaj din mașină în timp ce se îndrepta spre Tania. Iar acum e aici...
- Lola m-a sunat și mi-a invitat, am trecut să îi spun la mulți ani lui Rogers .
- Te-am văzut! Spune ridicând degetul spre balconul de la etaj de unde putea să vadă toată încăperea. Dansai ...
- Nu voi mai veni dacă este problemă.
Damon își bagă mâna pe sub părul ei și își plimbă degetele de-a lungul gâtului coborând în jos pe șira spinării, instinctiv își închide ochii și își deschide buzele.
- Nu am spus asta. Te-am întrebat de ce ai venit? Atunci o întoarce cu spatele spre el. Ți-am spus că îmi place gâtul tău?
Freya neagă din cap in timp ce pielea ei reacționează la respirația lui caldă, fiecare celulă a corpului ei este conștientă de prezența lui. Este atât de furioasă că mintea și corpul ei nu se pun de acord. Teama de trecutul ei nu poate umbrii pasiunea pe care o simte pentru el, respiră greoi și își sprijină ceafa de umărul lui închizând ochii.
Se mișcă în sincron amândoi pierzând noțiunea timpului, din când în când Damon își mai așează buzele pe obrazul. Îl simte atât de puternic în spatele ei și încearcă să își găsească motivele pe care le are să plece, și sunt multe, dar tot nu poate să se dezlipească de el.
Își mușcă ușor buza și se întoarce în brațele lui privindu-l în imensitatea verde a ochilor lui.
- Ar trebui să plec. Îi pune palma pe barba aspră și se joacă cu degetele preț de o clipă.
Apoi se desprind de el și se îndreaptă spre masa unde angajații care îl sărbătoreau pe Rogers îi priveau lung. Nu se uită în urmă dar îl simte în spatele ei. Își ia geanta de pe scaunul unde a lăsat-o când a coborât cu Lola pe ring. Când se întoarce se izbește de pieptul puternic al lui Damon, își încleștează maxilarul și o privește intens.
- Nu vrei să pleci, îi șoptește la ureche.
- Nu. Dar o să o fac. Îl prinde de mână și îl privește în ochi. Și ai dreptate, am venit să te văd și să îți dau asta. Îi pune în mână plicul pe care el i la dat. Nu am nevoie de mila ta.
Se ridică și îl sărută pe obraz apoi trece pe lângă el îndreptându-se spre ieșire și încercând să ignore toate privirile celor din jur.
Pierde mai mult timp spre casă, deja folosise taxiul de două ori într-o seară, nu își permite luxul de a merge tot cu mașina acasă, așa că o ia la pas, avea noroc că fusese inspirată să își ia o capă midi peste rochie.
Urcă încet până la etajul ei, este întuneric și are nevoie de lumina de la telefon pentru a găsi yala de la ușă și să descuie, de cum apasă pe clanța rece o umbră din capătul holului se apropie de ea.
- Credeam că nu mai ajungi ... Bărbatul se apropie de ea și împinge ușa cu mâna.
Inima îi stă să sară din piept, înghite în sec și face un pas în spate.
- Ce cauți aici? Spune punându-și palma peste piept.