UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

3

Nu poate concepe că bărbatul acela care a făcut sex în fața sa este cel care îi plătește salariul și că printr-un joc al sorții a ajuns la el acasă ca să facă menaj, nu atracție ci precauție simte în acest moment. Sentimentul că trebuie să se retragă pune stăpânire pe întreagă ființa sa...
Expiră zgomotos și face un pas în spate dezechilibrându-se pe trepte și aruncă mâinile în față încercând să se prindă se ceva. Nu realizează dacă bărbatul din fața ei a întins mâna pentru a o prinde, sau a făcut un pas spre ea, sau ea s-a aplecat în față, simte doar că a reușit să se prindă cu mâna de ceva pentru a nu cădea de pe scări, efort zadarnic deoarece se trezește în fund lovindu-se puternic de cimentul care împrejmuia treptele. Ridică mâna și vede că are prosopul alb, un fior o străbate prin întreg corpul și nu este de la lovitura ci de la conștientizarea faptului că acel prosop era pe Damon.
- La naiba fato... Te-ai lovit? Damon este mai degrabă îngrijorat de ea decât de faptul că e gol pe treptele casei ziua în amiaza mare...
Nu reușește de decât să nege din cap, îi era groază să ridice privirea, îl aude cum coboară spre ea, și într-un moment de luciditate întinde repede mâna pentru ai da prosopul. Îl vede cum se oprește în fața ei, îi vede picioarele desculțe și goale... acesta îi smulge prosopul din mână și îl înfășoară în jurul taliei.
-Freya? Îi rostește numele că pe o întrebare deoarece vede că aceasta nu se mișcă din loc și nu scoate nici nu cuvânt. Ești bine?
Atunci se aplecă atent pentru a nu produce un alt incident vestimentar, aceasta stătea în fund cu genunchii ridicați la piept și cu brațele în jurul acestora, bărbia în piept și ochii închiși. Își dă seama că mai degrabă îi strânge cu putere, probabil din cauza situației pe care a provocat-o. Se ghemuiește în fața sa, îi ia în mână bărbia și îi ridică fața spre el.
- Freya! Spune mai apăsat și că un ordin
Ac asta deschide timid ochii și aproape că începe a plânge... Când privirile lor se întâlnesc Damon nu înțelege de ce plânge.
-  Hei...Shh...nu s-a întâmplat nimic...nu plânge te rog.
- Îmi cer scuze...spune și își duce palmele la față și începe să își șteargă lacrimile. Nu ... Nu am vrut...ridică privirea iar spre el și arată cu mâna spre prosop... Nu am vrut. Doar atât era capabilă să spună.
- Stai liniștită, știu că nu ai venit aici pentru a mă vedea pe mine   ieșit din duș cu un prosop în jurul taliei, ai vrut să vezi tot ... Adaugă râzând mai mult pentru el. Aceasta îl privește fără să clipească, cu siguranță nu a gustat gluma făcută. Inspiră profund și încearcă să se ridice, abia acum începe să simtă durerea provocată de căzătură, se strâmbă în timp ce încearcă să se ridice sprijinită cu palmele de ciment.
-Stai să te ajut, Damon o prinde de cot și o trage în sus. Te doare?
- Am fost lovită și mai rău, spune încercând să se curețe de urmele de praf de pe fund, abia după ce a rostit propoziția realizează că nu ar fi trebuit să spună asta. Damon o privește curios și intrigat de ceea ce a spus.
- Hai să intrăm, merg să îmi iau hainele pe mine și vorbim.
În sinea ei știa că e periculos să intre, pare genul de bărbat de care și-a promis că nu se va mai apropia. Neagă din cap și refuză să intre în casa lui.
- Rogers a spus că patronul clubului are nevoie de o menajeră, se uită la el și continuă, nu știam că ești tu... Dumneavoastră, se corectează rapid.
Acest apelativ îl amuză copios și își freacă barba uitându-se lung la ea...o fată drăguță, timidă, nu își dă seama ce căuta în clubul lui.
- Poți să îmi spui Damon, da am nevoie de o menajeră, și îmi cer scuze pentru neplăcerea de aseară...m-a luat valul și am uitat să încuie ușa separeului. Nu știe de ce a simțit nevoia să își ceară scuze... probabil din cauza ochilor mari care îl privesc cu jenă. Haide înăuntru să discutăm... civilizat.
Damon intră dar lasă ușa deschisă, se duce direct spre dormitor și trage pe el ce îi pică la mână, o pereche de jeans negri și un tricou polo alb, apoi se întoarce în livingul spațios al casei sale. Privirea i se oprește asupra femeii din pragul ușii, își continuă drumul spre ea fără a pierde contactul vizual cu aceasta.
- Intră...nu mușc, spune afișând un zâmbet larg care îi luminează privirea. Îi face semn cu mâna să îl urmez.
Freya pășește în urma lui, ușor încordată, în gardă mai degrabă, acesta se așază pe un fotoliu și o îndeamnă să ia loc în partea opusă pe o canapea spațioasă de culoare gri. Îi urmează exemplul și ia loc, apoi aruncă o privire în jurul ei, alb și gri, toate piesele de mobilier se încadrează în aceste culori, geamurile până în podea luminează plăcut camera oferind o senzație de libertate pe care nu și-o poate descrie.
- Ți-aș oferi o cafea, spune Damon rupând tăcerea, dar nu am, adaugă trăgând cu ochiul.
- Îmi cer scuze încă o dată... Freya simte că este necesar să mai spună o dată asta .
- Dacă îți dai hainele jos suntem chit, îi răspunde acesta mult prea serios.
Sare ca arsă de pe canapea și dă să plece.
-Ai fost o greșală să vin, spune strângând la piept hanoracul pe care îl ținea în mână.
- Hei... scuze, Damon sare de pe fotoliu și o prinde de cot. Te rog să nu pleci.
Freya se întoarce spre el, trebuie să ridice privirea în sus deoarece este mai înalt decât ea, și îl privește serioasă în ochii.
- Am venit pentru o slujbă, nu pentru a mă culcă cu dumneavoastră.
-Tine... O corectează Damon.
- Dumneavoastră, răspunde răspicat și apăsat.
Damon o lasă de cot și ridică palmele la piept în semn de apărare făcând un pas înapoi.
- Am obiceiul...prost, ar spune unele gagici, dar când vede privirea serioasă a Freyei se corectează rapid, unele FEMEI, să spun ce gând fără a lua în considerare sentimentele celorlalți...
- Prost obicei, adaugă aceasta.
-Mi s-a mai spus... Ia loc te rog.
- Am nevoie de o slujbă... adaugă Freya așezându-se.
- Perfect, pentru că eu am nevoie de o menajeră... Adaugă Damon în timp ce se lasă pe spate și își deschide brațele peste marginile rotunjite ale fotoliului. Îți spun sincer,nu credeam că Rogers te va trimite tocmai pe tine.
- Se poate să îi fi spus că am nevoie de bani... adaugă Freya cu o voce joasă.
Ceva din felul în care a spus această propoziție îi atrage atenția iarăși, nu pare a fi săracă, cel puțin nu dintotdeauna, are un limbaj mai mult decât corect și felul în care se comportă nu denotă incultură.
- Ai probleme? O întrebă în timp ce analizează atent înfățișarea femeii din fața lui. Șatenă, par mediu desfăcut, chip drăguț, ten curat, buzele cărnoase sunt mai mult decât apetisante, aspect îngrijit...o femeie frumoasă, parcă mai frumoasă decât prima dată când a văzut-o.
- Nu...nu neapărat, se corectează rapid, vreau să îmi schimb chiria...
- Deci ne ajutăm reciproc...
Freya afirmă din cap.
- Când ar trebui să vin? Îl întrebă nerăbdătoare să termine cu acest interviu și să înceapă să muncească, poate și să scape de privirea intrigată a omului de lângă ea.
Vroia să spună la două zile, cum au fost și menajerele dinaintea ei...dar ceva parcă îl opri.
- Zilnic...îi iese pe gură astfel încât și el este nedumerit de ce a spus asta. Freya nu spune nimic ci îl privește serioasă. Curat, călcat e ok pentru tine?
- Mă descurc, răspunde prompt.
- Atunci mai rămâne să îmi spui prețul... adaugă Damon.
Aceasta îl privește confuză, nu s-a gândit la asta, de fapt nu știe cât să ceară .
- Cât ați plătit și cele femei.
Isteață... își spune în sinea lui.
- Așa să fie... adaugă și se ridică brusc. Trebuie să plec, se îndreaptă spre o comodă albă care se află într-un colț al camerei și deschide un sertar de unde scoate o cheie. Să încuie când pleci, îi spune în timp ce îi întinde cheia.
Freya se uită în mână ei la cheie...
- Plecați? Întreabă nedumerită...nu știe cu ce să înceapă, nu cunoaște casa... nimic, iar el e pregătit să lase o necunoscută așa simplu in casa sa?
- Mă tem că am o obligație, spune trăgând cu ochiul, dacă înțelegi ce vreau să spun...
Gând Freyei zboară la roșcata din seara trecută...
- O...spune făcând ochii mari. Sigur... Mă descurc cumva...
- Uite...ia cardul acesta, nu știu de ce produse ai nevoie... Cumpără fara grijă...
- Îmi dai cardul așa fără grijă? Îl întrebă curioasă.
- Da ...este cardul cu bani pentru întreținerea casei...care de acum e treaba ta, adaugă oferindu-i in zâmbet scurt.
Freya deschide gura să spună ceva dar se oprește, bărbatul ăsta e ciudat, dar și frumos, nu poate să nege că are un chip angelic, ochii sunt ... Încearcă să își îndepărteze gândul care ia venit iar în minte, avea un corp parcă sculptat.
Ia cardul in mână și rămâne cu ochii ațintiți asupra lui, nu poate să își desprindă privirea de el.
Damon se îndreaptă spre ieșire dar se oprește și își întoarce capul spre ea.
- Gătești?
- Dacă trebuie... răspunde aceasta nedumerită.
-Trebuie! Umple frigiderul ...spune făcând semn spre bucătărie.
Apoi iese
- Cu ce?! Strigă în urma lui...
- Habar n-am... Vocea abia că i se aude prin ușa închisă.
Freya rămâne o clipă în picioare și se uită la cardul din mână și la cheie... Nu a mai făcut asta până acum...dar nu se poate da bătută, are nevoie de bani și aceștia sunt bani câștigați cinstit, nu are de ce să îi fie rușine.  Probabil că cel mai sigur este să facă un tur al casei, începe săinntre pe toate ușile de la parter, livingul părea ordonat, praf poate, darnu poate să se plângă că ar avea mult de lucru la el, când intră în bucătărie i se pare că este o imagine dintr-un catalog de mobilă, parcă nu a fost utilizată niciodată, începe să deschidă câteo ușă în mod aleatoriu, se pare că ar avea cu ce să gătească, ajunsă la frigider rămâne nedumerită, până și ea avea ceva în mini frigiderul ei care nu se compară cu cel din fața ei, abia dacă ajunge la  primul raft, este gol...de ce îl mai ține în priză se întreabă? Clar că bucătăria nu o utilizează, iese și continuă să se uite prin celelalte camere, baia de la parter este imensă, cada în stil retro îi atrage privirea, ocupă centrul băii care parcă ar fi inspirată din băile în stil vintage oferind un aer hollywoodian și face ca aceasta să pară ruptă dintr-un film, coșul cu rufe este plin, caută cu privirea după mașina de spălat, cum nu o găsește în baie, trece mai departe la următoare cameră, mult mai mică decât baia, camera de seviciu, își spune în sinea ei, identifică repede mașina de spălat, de uscat, masa de călcat...mister elucidat! Urcă treptele de lemn  spre etaj, holul este mărginit la capăt de o fereastră care dă spre ocean, rămâne cu respirația tăiată iar, nu se  poate obișnui încă cu această priveliște,  a fost la mare în vacanță la mare dar să trăiești acolo i se pare idilic. Acasă în Vegas nu avea parte de această priveliște, gândul la acasă o întristează și acum nu are timp să se gândească la trecut, cu atât mai mult nu la al ei. Începe să intre în fiecare cameră, trei dormitoare luminoase, fiecare cu baie proprie, două ordonate, par a nu fi folosite prea des, primul însă este ...nici nu știe sigur ce cuvânt să folosească, hainele stau arârnate de la par, ușa de la dulap, fotoliu, noptiera de lângă pat...clar că acesta este dormitorul lui, privește și spre cele două valize negre de lângă ușa de la baie. Sigur de aici avea să înceapă.