UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

14

Intră în fața ei și pornește lumina. Se învârte în cerc și se întoarce Freya care privea spre ecranul telefonului căutând să sune pe cineva, lasă mâna jos și apăsă cu degetul dar instinctiv, contactele ei se limitează la Damon, Tania și Lola. Ridică privirea spre el și greu rezistenta impulsului de a lua-o la fugă... Îi este teamă să mai ridice telefonul sus dar și să intre în apartament așa că se îndreaptă spre ușa alăturată.
- Voi striga...ce cauți aici?
Râde și își dezvelește dantura albă, este exact cum și-l amintea, masiv, arogant și extrem de periculos.
- Nu o vei face ... Nu ești curioasă cum te-am găsit? Întrebă ridicând o sprânceană?
- Din New York...
- Exact! Spune arătând cu degetul spre ea. Ce întâlnire! Și să spui că nu crezi în destin. A fost suficient să te urmăresc de cum ai coborât din autobuz.
- Te rog să pleci... spune cu o voce ridicată în timp ce bate in ușă sperând că vecinul ei e acasă. Realizează că știa unde stă de două zile, în tot acest timp se credea în siguranță.
- Așa întâmpini un vechi prieten?
- Prieten?! Nu m-ai suportat niciodată. Își amintește cu scârbă privirea lui alunecoasă și apropourile cu conotații sexuale pe care a ales să le ignore atunci.
- Aici ai dreptate! Admite el cu o confirmare din cap. Ai fost prea curioasă în ceea ce privește afacerile șefului meu, își mușcă ușor buza, totuși nu pot nega că ești bună...și acolo în rochia aia roșie, ști să ți bărbații în șah.
- Ce mai face șeful tău? Întreabă curioasă pentru a schimba subiectul în timp ce cu spatele se lipește de ușa de vizavi.
- Se obișnuiește să vadă cu un ochi, cum pe celălalt l-ai distrus tu...
Expiră greoi, este confirmarea de care avea nevoie. Își strânge geanta la piept și o ia repede pe scări în jos, dar din păcate tocurile și rochia nu îi sunt de ajutor. Din câțiva pași este în spatele ei iar când pune mâna pe cotul ei și o trage în spate un țipăt îi scapă. Este mult prea speriată și scapă pe jos geanta și telefonul iar când își smucește mâna din prinsoarea lui se dezechilibrează și cade pe prima serie de scări lovindu-se și de balustrada din metal. Îi aude pașii cum coboară și se apropie de ea de aceea încearcă să se ridice deși simte că tot corpul ii este bucăți, dar în același timp si alte voci. Câțiva dintre vecini, probabil au auzit țipătul ei, au ieșit din apartamente și probabil acesta lucru l-a speriat pe Greg care se apleacă spre ea și îi șoptește răspicat.
- Jason va fi curios să știe unde ești. Pregătește-te! Apoi o ia la fugă pe scări în jos.
Se da în spate și se sprijină de peretele rece, mai mulți vecini se apropie  în timp ce ea alunecă ușor în jos, își trage picioarele sub ea și parcă ochii i se închid lăsând  întunericul să o cuprindă.
- Freya! Vocea caldă dar în același timp tremurândă a Taniei o face să își deschidă ușor ochii.
- A fost aici... spune ea începând să își revină în fire și năpădind-o lacrimile.
- Da, am auzit, nu am închis, acum vreau să te ajut să te ridici. Vecini tai deja au chemat ambulanța, trebuie să ajungă în orice moment.
Neagă din cap, nu vrea să meargă, nu are nici un act și nu vrea să implice poliția.
- Nu pot, ridică capul spre Tania. Te rog nu...e prea periculos pentru mine să merg la spital.
- Freya! Nu se pune problema. Sângerezi spune arătând spre mâna ei din care sângele picura.
- Nu e nimic, spune ridicând mâna în sus încet și făcând o grismă de durere  pe chip.
- Mă refeream la cap, ești rănită și ai nevoie de îngrijiri.
Freya își duce mâna la frunte și se șterge stângace apoi privește sângele de pe degetele ei, lumina este difuză și  privirea îi era încețoșată așa că preferă să închidă ochii. O aude pe Tania care vorbește cu cineva apoi vine iar spre ea.
- Crezi că te poți ridica? Eu cu Cameron te ajutăm, să mergem jos...
Da din cap și se ridică încet sprijină de cei doi soți.
- Freya...
Vocea lui Damon o face să se dezechilibreze și mai tare îi simte brațele în jurul taliei susținând-o, își trece brațele în jurul gâtului lui și își lasă capul pe umărul lui.
- Noi aveam de discutat, spune Tania privind amenințător spre soțul ei.
- Trebuia să îi spun, se apără Cameron,  ține la ea. Încearcă să se scuze el pentru că ia trimis un SMS lui Damon despre ce se întâmplă de cum au pornit spre locuința Freyei.
Atât a înțeles din discuția celor doi deoarece imediat Demon o ia în brațe și coboară în grabă scările.
- Pot să merg, îi spune la ureche în timp ce coborau în grabă ultimele trepte.
- Sunt convins... Spune. Ok, bine că ați ajuns, a căzut pe scări, îl aude cum dă explicații medicilor care coboară din ambulanță. După câteva clipe este așezată pe targă și nici nu realizează când pornește mașina. După câteva întrebări de identificare medicul care o consultă o întrebă.
- Ai fost împinsă?
Îi revin în minte fragmente din cele întâmplate, adevărul era că nu a împins-o, mai degrabă din cauză că o urmărea,ea a căzut.
- Nu. Spune și neagă din cap în același timp.
- Nu vă mișcați vă rog...o atenționează asistenta. Aveți o contuzie ușoară, dar cel mai sigur vom ști după ce o sa vi se facă toate investigațiile medicale la spital.
Nu știe ce i-au dat, dar pleoapele încep să îi fie mult prea grele și o fură somnul.
Zgomotul ușii o trezește și privește confuză în jurul ei. Era într-un salon de spital, asistenta care tocmai intră îi zâmbește.
- Bună dimineața!
- Dimineața?! Se uită rapid pe geam, mișcarea o costă scump deoarece simte că tot salonul se învârte cu ea și amețește. Instinctiv închide ochii și se lasă iar pe spate.
- Va trebui să aveți grijă cu mișcările bruște, aveți o contuzie cerebrală minoră.
- Da, mulțumesc... Domnul doctor este afară, discută cu prietenii dumneavoastră, îl voi anunța că v-ați trezit.
- Nu...stai spune privind spre ea. Ce prieteni?
Asistenta ridică din umeri și iese din salon. Încearcă să refacă firul întâmplărilor din seara trecută, ridică mâna stângă și își vede antebrațul bandajat, își amintește sângele, privește și mâna dreaptă în care avea branula, nu era momentul să fie internată într-un spital, cum va plăti pentru toate astea? Nu are asigurare medicală...
Gândurile îi sunt întrerupte de medicul care tocmai intră.
- Bună dimineața domnișoară Smith, spune acesta privind spre hârtiile pe care le are în mână. 
- Bună dimineața, răspunde ea încet.
Se așează pe marginea patului și o privește fix în ochi.
- Știți cât de norocoasă sunteți?
Freya îl privește și nu înțelege la ce se referă, ea fiind într-un spital...care e norocul?
- Nu întotdeauna persoanele agresate scapă cu o julitură și un cucui în cap... De cele mai multe ori ajung la subsolul clădirii...
- Nu înțeleg, spune cu o jumătate de gură.
- La morgă, punctează clar medicul.
Afirmația directă o șochează și un gol ciudat i se instalează în stomac. Nu știu și nu mă interesează trecutul tău, dar ai face bine să iei măsuri pentru a preveni astfel de situații.
Doar dă din cap și nu mai spune nimic, ce ar putea spune?
- Când voi putea ieși?
- Azi, dacă semnezi, îi arătă dosarul pe care îl lasă pe masa de lângă ea.
- Mulțumesc.
- Sper să nu ne mai întâlnim aici, atunci intră Tania vizibil obosită. Ai grijă de ea, îi spune medicul un timp ce îi pune mâna pe umăr.
- Mulțumesc mult Oliver.
- Nu ai pentru ce, răspunde înainte de a ieși din încăpere.
Își lasă geanta pe scaunul care era lângă ușă și se apropie de pat.
- Nu ai idee cât de tare m-ai speriat... spune zâmbind slab și încercând probabil să se abțină din a o speria și mai tare pe ea.
- Îmi cer scuze...
- Shh...Tania îi ia palma în mâna ei. Nu e vina ta, nu ai de ce să îți ceri scuze, în plus Oliver înțelege perfect situația, noi colaborăm și apelează la mine când consideră că este caz de violență domestică.
- Nu vreau să vă implic în ceva care poate să vă rănească, nu aș suporta ca altcineva să fie rănit din cauza mea.
- Fac acest lucru de ani de zile, cunosc pericole la care mă expun, dar aleg să ajut. E o alegere.
- Eram atât de speriată... recunoaște Freya închizând ochii.
- Ai fost curajoasă și ai acționat bine, mă bucur că nu ai intrat în apartament, puteai fi moartă acum...
Freya își încruntă privirea.
- De unde ști?
- Am fost pe fir până telefonul ți-a căzut probabil din mână. Am auzit toată conversația.  Cine era?
Freya își coboară privirea spre mâna bandajată, deja Tania știe câte ceva despre trecutul ei, dar în principiu cunoaște doar motivul pentru care se ascunde, nu și cauza...ea e cauza, iar asta nu îi poate spune acum.
- Un angajat al lui Jason...
- Fostul tău...
- Da, o întrerupe repede. Nu îmi permit să stau la spital adaug dintr-o răsuflare, trebuie să mă externeze...
Ochii mari și albaștri ai Taniei nici nu clipesc.
- Cred că glumești... Nu poți ieși acum!
- Nu am asigurare Tania! Probabil că spitalizarea mă va costa toate economiile pe care am reușit să le fac.
-Hei, o atinge ușor pe mână, Damon e afară și cred că are de gând să te țină aici o perioadă, probabil că nu se va dezlipi de tine.
Freya își ridică privirea spre ea.
- Mi-ai promis ... Spune plângând. Mi-ai promis că nu îi vei spune nimic.
- Și nu i-am spus! Afirmă cu convingere ea. Nimic! Dar Freya, el nu e prost, deja a făcut unele legături și încearcă să pună cap la cap acest puzzle care este relația ta cu el, dacă pot spune așa. Crede-mă că nu este genul de bărbat care să renunțe ușor.
- Este asociat cu Jason, nu știu cât știe despre el dar...
- Nu! Toată noaptea am stat și am încercat să aflu una, alta de la el. Nu îl cunoaște pe individul ăsta care te-a împins.
Neagă din cap.
- Nu m-a împins, eu am căzut.
- Fugind de el, subliniază Tania. Oricum, nu îl știe dar a pus oameni să îl caute și nu de acum.
- Poftim? Nu înțelegea la ce se referă? Cum adică nu de acum?
- A bănuit că ceva nu este în regulă de cum ai leșinat în New York, de atunci a început să sape pentru a afla mai multe...
În memorie îi revine clipă când l-a văzut, își amintește cât de puternic a fost șocul și sperietura. Nu știuse că Damon aflase de Greg, dacă îl căutase probabil că el l-a și invitat la nuntă, probabil că fusese un fel de test pentru ai studia reacția, sau poate nu? Toate informațiile și întâmplările din ultimele zile i se învârt în cap și îi încețoșează gândirea .
- Aș vrea să mă odihnesc acum, spune lăsându-se pe spate.
- Sigur! Voi începe să îți caut o locuință nouă și mă interesez și de locul de muncă despre care am vorbit. Trebuie să merg acasă puțin, dar mă întorc rapid.
Freya încuviințează din cap și își închide ochii. Cum aude că închide ușa se ridică în fund și începe să își scoată branula și perfuzia pentru a coborî din pat. A avut o înțelegere cu Tania, dar înainte să știe că Greg cunoaște aspectele noii ei vieți. Acum este în pericol, iar cel mai sigur este să se ascundă. Când pune picioarele pe podea simte o amețeală care îi dă senzația că toată încăperea se rotește cu ea
- Doamne ... îi scapă printre buze și își aruncă palma pe saltea pentru a se sprijini.
- Exact asta mă gândeam și eu... Ce dracu faci pe jos?! Damon intră și din doi pași este lângă ea trecându-i mâna peste spate. Unde crezi că mergi? Ochii verzi o privesc serioși, este atât de aproape de ea încet îi simte respirația pe buzele ei. Își închide o clipă ochii pentru a-și recăpăta echilibrul și inspiră profund.
- Nu îmi permit să mai stau în spital Demon, voiam să semnez externarea.
Damon de ridică de lângă ea și ia de pe masă dosarul pe care era pusă foaie care trebuia semnată pentru a putea ieși din spital, se întoarce spre ea și o rupe în două lăsând să cadă neglijent pe jos.
- Nu pleci până medicul tău nu îmi spune cu zâmbetul pe buze că ești ok și că poți fi externată.
Se apropie și își strecoară brațul pe sub genunchii ei așezând-o înapoi în pat. După ce privește satisfăcut își trage scaunul lângă pat, aproape de ea, astfel încât nu e nevoie să se întindă pentru a o putea atinge.
- Medicul a spus că mă pot externa, spune cu o jumătate de gură, am doar o julitură.
- Și un cucui, adaugă sec arătând spre capul ei.
Freya își aruncă ochii în tavan și ridică din umeri.
- Sunt ok, puțin neîndemânatică, dar ok...
- Stai aici ! Discuție încheiată! Se apleacă puțin în față și o ia de mână. Hai să discutăm... Îi propune el privind-o extrem de serios.
- Să discutăm... Repetă ea că un ecou neștiind sigur la ce se referă.
- Îți spun eu ce știu ...
Ochii ei mari și căprui îl privesc speriată, deschide gura să spună ceva dar cuvintele nu vor să iasă.
- În New York ai ieșit la plimbare, ai văzut un bărbat, te-a speriat în așa fel încât ai leșinat.
Deschide gura să îl contrazică dar ridică mâna spre ea.
- Am întâmplare filmată de camerele de supraveghere, nu are rost să negi. Mai departe... Tipul vine la nuntă, cumva a făcut rost de o invitație sau s-a strecurat pe lângă pază, îl vezi din nou și te sperii... Acum te caută acasă și cazi pe scări...  Te rog să îmi spui unde mă încadrez eu în toate astea?
- Nu știu la ce te referi? Îi răspunse încercând să evite privirea lui insistentă.
- Mă refer la faptul că m-ai întrebat dacă am afaceri în Vegas... m-ai întrebat de cazinoul la care sunt asociat. De ce?
- Din curiozitate...
- Mă crezi prost? Se răstește spre ea atunci. Tipul ăla e din Vegas! Îi aruncă vorbele rar și răspicat. E pit boss la un cazino! Știu! L-am cercetat.
Ochii ei îi văd expresia furioasă de pe chipul, ochii lui scânteiază iar cuta dintre sprâncene i se accentuează.
- Și ce vrei să îți spun? Îl întrebă ea.
- De ce fugi? De ce fugi de trecutul tău? De mine? De tipul ăla? Vreau să știu motivul!
- Și pentru ce? Chiar dacă i-ar spune nu ar avea ce face, trecutul e al ei și e consumat, nu se poate schimba.
- Să te pot ajuta, la naiba! Spune nervos ridicându-se de pe scaun. Îmi spui tu, sau aflu eu, pentru că indiferent dacă vorbești sau taci, voi afla despre ce este vorba. Aș prefera să îmi spui tu... Spune rezemându-se de marginea mesei. Uite... înțeleg, crede-mă că nu îmi place să sap în trecutul cuiva, am și eu demonii mei, dar dacă cineva vrea îți facă rău, eu te pot ajuta.
Freya își lasă privirea în jos asupra degetelor cu care continua să de joace fiind extrem de nervoasă în acest moment.
- Nu vreau să vorbesc acum...
- Atunci când? Vine întrebarea lui directă.
Își ridică privirea spre el. Niciodată se gândește, dar nu o spune îi vine greu să recunoască în fața cuiva greșeli care au adus-o în această situație.
- Cum se numește cazinoul la care ești acționar? Curiozitatea o macină și nu îi dă pace. Dacă tot dorește o discuție deschisă, ar prefera să vadă dacă îi confirmă legătură dintre el și Jason.
- Nu este Silver Casino... răspunde sec Damon, dacă asta te întrebai, știu că tipul ăla Greg lucrează acolo, bănuiesc că aveai impresia că îl cunosc.
- Și nu îl cunoști?
- Nu.
- Da, am un trecut de care fug, da, am crezut că îl cunoști, nu, nu vreau să vorbesc despre asta.
- Atunci vrei să faci sex cu mine?
Întrebare lui o lasă fără cuvinte, îl privește stupefiată și nu găsește cuvinte pentru ai răspunde. Are obiceiul de a spune ce gândește fără filtru, iar asta poate speria prin duritatea cuvintelor.
- Pentru că eu te vreau, vreau să încercăm din nou, de la zero, spune când vede că este incapabilă să lege un răspuns, la naiba, era incapabilă să spună un simplu dă sau nu.
- Damon, tu nu mă vrei pe mine! Nu sunt genul tău! Răspunde într-un final văzând că Damon continuă să o primească insistent.
- Și care crezi că este genul meu ? O întrebă ridicând o sprânceană și afișând un zâmbet aproape imperceptibil în colțul gurii.
- Nu genul meu! Replică ea rapid. Tu vrei sex fără complicații, iar eu cred că sexul complică tot. Vrei fotomoysi picioare lungi care dansează la bară pentru tine, eu nu mă încadrez în acest tipar. Și nu pot să...se oprește brusc deoarece începe să o năpădească lacrimile, adevărul era că deja avea sentimente pe care nu și le puteam stăpâni față de el.
- Poate că ai dreptate... spune ridicând din umeri. Dar poate că vreau altceva acum, dacă întotdeauna faci ce ai făcut până acum, vei primi mereu ce ai primit până acum. Recunosc că beneficiile au fost plăcute, dar aș vrea să încerc și altfel... Lasă-te purtată de val! O îndeamnă in timp ce își verifică ecranul telefonului apoi îl pune iar în buzunarul sacoului gri pe care îl poartă.
Își șterge lacrimile și ridică privirea spre el. Este un om atât de ... Până acum a avut rar ocazia să îl vadă așa, corpul lui este atât de avantajat de costumul din două piese pe care îl poartă.
- Viața mea e complicată acum...tu o complici și mai tare.
- Dacă te referi la trecut, fugă, rostogoliri pe scări ... Da, ai dreptate, e complicată. Pot să te ajut!
- Nu am nevoie de mila ta! Îi aruncă ridicând palmele ca într-un gest de disperare pentru că nu înțelegea ce simțea ea.
- Nu o ai. Îmi placi, îmi place să te am în preajma mea, îmi place să te am în patul meu, adică aș vrea să te am în patul meu... spune zâmbind. Se apropie de ea și îi ia mâna  între palmele sale. M-ai speriat aseară, nu m-aș ierta dacă ai păți ceva. Dar bine, să facem în felul tău, rezolvați singură problemele din trecut, eu pot să te ajut, dar te las pe tine să alegi ce și când dorești să îmi spui. Îi duce mâna la buze și o sărută.
Atingerea lui caldă îi trezește toate simțurile, iar întreg corpul îi răspunde. Damon începe să râdă și își coboară privirea spre sfârcurile ei care erau mult prea vizibile prin cămașă cu care era îmbrăcată.
Se apropie de ea și își așterne buzele calde peste ale ei, la început le frământă ușor apoi își intensifică ritmul și începe să îi cerceteze fiecare colț al gurii cu limba lui curioasă care executa parcă un dans frenetic care are menirea de a o deconecta de la realitatea dureroasă și a o transporta într-un alt univers. Palma lui îi cuprinde sânul greu și prin materialul cămășii începe să se joace cu mugurele întărit.
- Și tu mă vrei... spune printre săruturi, corpul tău mă vrea ... Adaugă în timp ce abandonează gura. O privește în ochii care îi erau buimăciți de pasiunea pe care a stârnit-o în ea și nedumeriți din cauză că s-a oprit.
- Te vei plictisi rapid... Spune Freya mușcându-și ușor buza care încă îi mai simte gustul.
- Poate o faci tu prima...
Slabe șanse își spune în gând, știe că ea deja este mult prea îndrăgostită de el, nu îi va da satisfacția de a recunoaște acest lucru, dar ea știe...și durerea pierderii va fi mult mai mare... pentru ea.
- Mă scuzați... O asistenta care intră cu un buchet de orhidee se oprește în ușă și rămâne ațintită cu ochii asupra lui Damon care se ridică încet de pe marginea patului unde își făcu loc pentru a fi mai aproape de femeia care ocupă din ce în ce mai mult timp în gândurile lui.
- Ce avem noi aici? Întrebă el mușcându-se încet cu pași calmi, apăsați și sigur pe el, întinde mâna spre buchetul de flori, ia carte de vizită și se întoarce spre Freya care privea impasibilă spre florile albe din mână lui. "Data viitoare nu mai fugii...stai." spune Damon citind biletul de pe ele pe care îl ține între degetele arătător și mijlociu și le îndreaptă spre ea. Trecutul? Întreabă ridicând din sprânceană  și aruncă buchetul pe masă. Cred că trebuie să rezolv asta în felul meu, îi lasă cartea de vizită pe pat și iese afară trecând pe lângă asistenta care rămăsese în tocul ușii.
- Să le pun în apă? Întreabă ea neînțelegând ce se petrece.
- Să le atunci la gunoi te rog... spune Freya frustrată.