UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

8

Ed, deși îl cunoaște bine pe Damon, preferă să nu deschidă niciun subiect de discuție deoarece era clar că între cei doi pasageri există o tensiune, ochii lor privesc paralel, ea pe geamul mașinii, și Damon cu ochii pe ea... Conduce cu atenție deoarece era deja oră de vârf, toată lumea se grăbea să ajungă undeva, forfota orașului care nu doarme niciodată te trezea, agitația crescândă și valurile de oameni care trec pe lângă tine îți amintesc rapid că te afli in cel mai aglomerat oraș de pe coasta de est.
- La apartament? Întreabă evaziv într-un final Ed privind în oglinda retrovizoare.
Freya își întoarce privirea spre bărbatul de lângă ea așteptând că acesta să îi răspundă șoferului.
- Da, spune dar fără a-și desprinde ochii de la ea. S-a întâmplat ceva? O întrebă zâmbind.
Amintindu-și răspunsul lui se întreabă cum mai are tupeul să pună această întrebare? Neagă din cap și își ferește privirea de el încercând să își controleze bătăile inimii care începea să o ia razna, ar vrea atât de mult să se descarce, să îi spună ce are pe suflet, dar , după cum el a spus, nu este plătită pentru asta. Așa că în următoarele trei zile va tăcea, va zâmbi, va fi alături de el la întâlnirile unde îi va fi solicitată prezența și cam atât.
Nu a fost de ceva timp in NY, înainte ca viața ei să ia declinul acesta, dar parcă nu își mai amintește nimic, ce-i drept atunci a venit cu afaceri și nu ca turistă, acum nu e cu mult mai diferit. Suspină în sinea ei, ști că probabil cât de curând va fi iar fără slujbă deoarece nu va mai rezista mult timp să lucreze lângă el. Un om care la câteva minute după ce a făcut sex cu ea, să îi arunce cuvintele acelea, și furia că nu poate să îi spună cât de tare a rănit-o deoarece la urma urmei ea a vrut, l-a vrut cum nu a mai vrut niciodată pe cineva și chiar dacă e nesimțit și afemeiat, îl place. Ce se întâmplă cu ea? Prioritățile lor sunt clar diferite și totuși îl vrea, aceasta este cea mai mare problemă...  corpul ei nu ascultă rațiunea, și aici, acum in mașină, știindu-l la câțiva centimetri de ea, se înfioară la amintirea atingerilor lui, își mușcă ușor buza, vor fi trei zile lungi.
După ce îi pune geamantanul jos, Ed se întoarce spre Damon.
- Voi rămâne jos, în caz că ai nevoie de ceva ai numărul meu.
- Omule, spune dând mâna cu el, mersi, ne vedem mai târziu.
Freya stă lângă el și îi privește tăcută.
- Domnișoară, o salută acesta cu o înclinare a capului înainte să iasă din apartament.
- Mulțumesc! Se uită în jurul ei, apartamentul este uimitor, larg, luminos, mobilat modern, își dă seama că are mai multe dormitoare așa că nu așteptă să fie invitată și pornește într-o scurtă recunoaștere, are nevoie de odihnă, cele două ore de somn din avion nu se pun la socoteală, este mult prea obosită și înainte de a tine piept unor întâlniri cu Damon și familia lui ar fi înțelept să odihnească câte ore.
- Primul este al meu, strigă Damon in spatele ei în timp ce se îndreaptă spre bucătărie, vrei cafea? O întrebă peste umăr dar fără a se opri să audă răspunsul ei.
Freya trece la al doilea dormitor, deschide ușa și pune geanta lângă pat, camera era predominantă de culoare gri și turcoaz, primitoare dealtfel. Iese și îi urmează în bucătărie unde Damon vorbea la telefon în dreptul aparatului de cafea, se strecoară pe lângă el și începe să pregătească o cafea, nu pentru ea bineînțeles, dar presupune că "este plătită" pentru asta.
- Nu credeam că ...
Aude o pufnitură nervoasă de a lui apoi se întoarce spre Damon care aruncă nervos telefonul pe masă.
Să zâmbească....își amintește indicația lui, așa că zâmbește ironic și îi pune cafeaua lângă telefon.
- Ar dori domnul și un mic dejun? Întreabă pe același ton păstrând zâmbetul fals pe chip .
Damon ridică privirea spre ea și se încruntă puțin, dintr-un pas e lângă ea ,  cu ochii aceia verzi, care te fac să te predai în fața lui, o cercetează atent.
- Te porți ciudat, spune apropiindu-se periculos de gura ei.
Deschide buzele să spună ceva, dar cuvintele nu vor să iasă așa că le închide la loc. Lasă privirea în jos și dă să se întoarcă, dar o prinde de mână și o trage spre el până când pieptul ei este lipit de al lui, îi ține încheietura strâns, cum face o mișcare în a încerca să se elibereze, acesta o îmbrățișează cuprinzând-o cu ambele mâini în jurul taliei. Din instinct își pune palmele pe umerii lui încordați.
- Te rog să îmi dai drumul...spune aproape în șoaptă privindu-l în ochi.
- Nu mi-ai răspuns... îi șoptește pe buze, deși nu a atins-o, poate să jure că îi simte gustul, își mușcă ușor buza , înghite agitată și caută să lege o propoziție rațională.
- Nu mă comport ciudat, fac doar ceea ce ar trebui...tac, zâmbesc, servesc cafea...mai inspiră o dată apoi continuă, să vă pregătesc micul dejun?
Damon își lipește buzele de ale ei, și geme in timp ce cu mâinile începe să ridice de rochie în sus. Îi frământă buzele flămând, apoi începe să îi cerceteze fiecare colț al gurii cu limba lui curioasă.
- Mi-ai rămas datoare... șoptește printre săruturi...
Amețită de magia momentului, Freya se oprește și se trage ușor în spate.
- Domnule OBraian, mă tem că nu intră în fișa postului să fac sex cu dumneavoastră.
- Ce  ai? O întrebă desprinzându-se de ea.
-Eu?! Urlă la el în timp ce își așează rochia pe ea .
- Îmi aduc aminte că în avion erai destul de relaxată, după două orgasme, exclamă el, ce motiv ai să ... Să fi așa? Întreabă arătând cu mâna spre ea.
- Nu am făcut sex cu tine pentru bani, spune răspicat fiecare cuvânt, era extrem de nervoasă și îi era greu să își controleze emoțiile, îi vene să plângă de neputință.
- Nu am spus că ai fi făcut asta...Acesta se așează la masă, să înțeleg că de asta ești supărată? Ia loc! Spune arătând spre scaunul din partea opusă a mesei.
După o clipă de ezitare Freya îi dă ascultare, se așează, pune coatele pe masă și doar îl privește, nu spune nimic.
Într-un final, după un moment mai lung de tăcere Damon continuă.
- Nu am plătit niciodată pe nimeni pentru sex Freya. Nu am avut nevoie, spune trăgând cu ochiul.
Aceasta își dă ochii peste cap.
- Am venit cu tine pentru că am nevoie de bani și ai promis că mă plătești pentru zilele petrecute aici
- Așa am spus... afirmă el gustând cafeaua. O privește atent, verdele o prinde, era superbă, și el nu avea nici un chef de desculții acum, își dorea doar să fie în ea, acum după ce a gustat, vrea mai mult...
- Atunci te rog să ai grijă ce spui ...
- Dar ce am spus?
- Să am grijă să nu spun că îmi plătești serviciile... Răspunde ea
- Dar te plătesc, ești angajata mea. Afirmă Damon, asta am spus, nu vreau să știe nimeni că mai lucrezi pentru mine.
- Angajată nu escortă Damon. Să fie clar.
- Cristal...
Freya inspiră puternic, apoi se ridică.
- Acum că am lămurit asta, vreau să mă odihnesc, la ce oră vei avea nevoie de mine? Îl întrebă când ajunge la ieșirea din bucătărie.
Damon zâmbește larg și se ridică urmând- o.
- Cu posibilitatea de a te enerva ... Damon o prind d talie din nou și o lipește de tocul ușii, începe să respire greu, nu își amintește când a fost ultima dată când a vrut o femeie atât de mult, își coboară buzele și îi șoptește peste ale ei.
- Te vreau...se apasă cu erecția spre ea, vezi ce îmi faci? Avea toți mușchii încordați și așteptă să audă răspunsul ei, nu obișnuiește să cucerească  femeile, însă ar face-o dacă ar fi cazul, tot ce știe e că vrea să fie iar în ea...cu ardoare.
- Am convenit că....
- Tu ai convenit, o întrerupe el, eu știu doar că vreau să aud cum gemi când sunt în tine Freya...
- Damon ... Aceasta își lipește fruntea de pieptul său masiv, am făcut o greșală, să nu o repetăm, spune încet, mai mult pentru ea.
Degetele lui abile se joacă deja cu sânii ei grei, și-i simțea ca piatra, tot corpul îi era electrizat și cu fiecare sărut pe care acesta îl lăsa  pe pielea gâtului devenea tot mai puțin fermă în alegerea ei. Cum poate un om să o aducă în prag de extaz prin simple atingeri? Fiecare celulă a corpului era conștientă de bărbatul potent de lângă ea.
- Să ne asumăm rolurile, îi șoptește la ureche în timp ce își strecoară mână în bikini ei...trei zile poți să uiți de tot și să fi aici femeia mea?
- Ah... geamătul iese involuntar când începe să se joace cu carnea deja umedă dintre picioarele ei, nu e înțelept... spune într-un moment scurt de luciditate.
Damon intră ușor cu degetul în despicătura umedă determinând corpul Freyei să se arcuiască spre el
- Nici eu nu sunt ... Atunci se retrage și o ia de mână, să îți prezint dormitorul meu, spune mergând cu spatele și păstrând legătura vizuală cu ea. Sper că nu ești prea obosită... pentru că nu am de gând să te las să te odihnești o vreme...
Freya se oprește, are nevoie de toată puterea de control pentru a nu îl urma.
- Nu vreau asta...ce s-a întâmplat în avion, nu se va mai repeta Damon. Își duce agitată mâine și își așează părul care i se lipise de gât.
Pentru o clipă ochii lui verzi doar o privesc confuz, e greu să își stăpânească instinctul de a o lua în brațe și a o duce în pat, înghite în sec.
- Corpul tău e de altă părere afirmă cu vocea joasă, ești udă pentru mine Freya.
Îi era ciudă pe ea de ce reacționează așa la atingerile lui, dar pentru a nu se lăsa afectată de afirmația să, ridică sfidător bărbia.
-  Îl voi face să mă asculte, răspunde în timp ce se îndreaptă spre camera ei, își întoarce capul spre el, între timp verzi cum rezolvi problema ta, spune privind spre erecția extrem de vizibilă din pantalonii lui. Îi zâmbește și închide ușa în urma ei.
- Foarte amuzant, răspunde mai apăsat pentru al auzi, să vedem cât reziști, continuă încet doar pentru el. Dacă iubea ceva, acea era o provocare,  închide ochii o clipă apoi zâmbește larg și se duce spre pat, nu rezistă două zile își spune aruncându-se pe pat.
Costumul alb din două piese Max&Co, deși a încercat să o convingă pe Tania să nu îl cumpere, îi venea atât de bine. Închide ochii și încearcă să își amintească desenele pe care le-a pierdut în incendiu, mapa cu vise, cum îi mai spunea s-a făcut scrum. Își trece degetele peste mătasea fină, apoi mai privește o dată în oglindă și zâmbește satisfăcută, nu poate nega că se simte bine și răsfățată. Inspiră profund și încearcă să se pregătească mental pentru întâlnirea cu Damon. Citește încă o dată mesajul nu ia spus unde trebuie să ajungă, doar că mașină o așteaptă jos, probabil că este șoferul care ia luat de la aeroport, se întreabă doar dacă nu cumva se va întâlni cubul fratele și viitoarea lui cumnată. De cum a pus piciorul în avion a știut că a făcut o greșeală acceptând să se prefacă că este iubita lui, nu poate face asta fără să înceapă să țină la el, o greșeală care o poate costa scump deoarece în momentul de față nu poate să își piardă capul într-o relație fără viitor, pentru că cu Damon nu are nici un viitor și știe acest lucru și de aceea doare să îl aibă atât de aproape și să încerce din răsputeri să se opună forței magnetice care o trage spre el. De cum coboară jos, Ed o așteaptă lângă mașină.
- Bună seara domnișoară Smith, spune deschizând ușa din spate a mașinii, domnul O'Brien ne așteaptă deja, continuă acesta făcând semn să urce.
Aceasta încuviința din cap și lua loc pe bancheta din spate.
- Unde mai exact trebuie să ajungem? Adevărul era că nu știa care sunt planurile lui pentru aceste zile, din câte a înțeles nunta va fi duminică dar ei i-a spus că trebuie să se prefacă trei zile.
- La restaurant.
Ed se urcă la volan și nu mai spune nimic cu atenție intră în traficul aglomerat al orașului, Freya privește clădirile impunătoare pe lângă care treceau observând deseori magazinele de desfășurare ale diverselor case de modă Nu putea să nu admire piesele vestimentare expuse în vitrine chiar dacă doar fugitiv.
- Îl cunoști de mult pe Damon? Se trezește ea întrebând.
- Sunt câțiva ani deja, îi cunosc pe amândoi de peste nouă ani.
Nouă ani se gândește este o perioadă îndelungată probabil că știe multe despre viețile amândorura, își spune în sinea ei.
Le Bernardin, citește aceasta văzând unde parchează mașina, imediat îl vede pe Damon trecând de ușile rotative, se îndreaptă cu pași apăsați spre mașină, din stilul lui de mers îți poți da seama că este un bărbat sigur pe el, respirația începe să i se intensifice când se apropie, nici elegant, nici casual...doamne ...își spune în sinea ei, îmbrăcat complet in negru, pantaloni negrii cu un tricou și sacou deschis de aceași culoare, doar ochii lui ies in evidență încă de la distanță.
- Sper că ți-e foame... îi șoptește la ureche în timp ce se apleacă și o sărută pe obraz, atingerea bărbii lui îi trimite fiori în tot corpul, instinctiv își pune mâinile pe Talia lui mai mult pentru a se sprijini deoarece apropierea lui este mult prea periculoasă și simte cum genunchii i se înmoaie..
- Sunt lihnită, răspunde ea sinceră deoarece azi mâncase doar meniul pe care și l-au comandat acasă la prânz.
Demon îl salută doar din privire pe Ed  apoi îi trece mâna pe  după talie și pornesc împreună spre intrare.
- Și eu...și eu credemă, îi răspunde după ce intră și se îndreaptă spre masa lor.
- Ce ? Întrebă Freya ridicând capul spre el, vede că zâmbește misterios și încearcă să înțeleagă mesajul ascuns pe care probabil l-a spus.
- Sunt lihnit... Spune trăgând cu ochiul.
Știe că nu se referă la mâncare, își dă ochii peste cap și abandonează subiectul și începe să privească în jurul ei, este luxos , liniște deși mesele sunt majoritatea ocupate.
O ajută se se așeze la masă, îi vine să zâmbească când vede ironia situației, ea fiind angajata ei.
- E foarte scump... Îi spune aplecându-se ușor peste masă pentru a o auzi doar el.
- Poate...dar au cele mai bune fructe de mare...în plus, cheful îmi este prieten bun, va găti special pentru noi azi.
- Cine te-ar auzi ar spune că vrei să mă cucerești, îi răspunde zâmbind deoarece și ea adoră fructele de mare.
- Freya...nu mai spune nimic doar o privește...dansezi?
Aceasta privește în jur, deși muzica din surdină era una lentă, frumoasă, dar nimeni nu dansează.
- Acum?! Aici?!
Se ridică și vine lângă scaunul ei, îi întinde mâna, ezită la început dar își pune mâna în palma lui.
- Nu sunt foarte pricepută la asta...
O prinde de talie și o lipește de el, pentru că l-a refuzat, asta este o apropiere care să îi permită să o simtă, deoarece azi nu a făcut altceva decât să se gândească la ea.
- Cred că greșești...îi șoptește la ureche în timp ce se mișcă lent, poți spune că ești chiar pricepută...
Respirația lui caldă îi trimite fiori pe piele, fiecare celulă a corpului era conștientă de prezența lui, deși știe că ar trebui să păstreze distanța între ei în acest moment corpurile lor se unduiau la unison de parcă ar fi unul, Damon o lipește de el și da îl simte, știe că o vrea, vede că o dorește, își ridică privirea spre el și îl surprinde în timp ce o privea tăcut, serios.
- Ce facem aici Damon? Îl întrebă în șoaptă?
- Începem ceea ce vom continua acasă...