10

1.3K 133 16
                                    

Nu răspunde, nu ar putea răspunde pentru că o îngrozește simplul gând la Jason, și la ce poate să îi facă, urmările ar putea fi fatale mai ales dacă dorește să își vadă sora...
Alege să zâmbească timid și să îl prindă de mână, se întoarce spre Damon.
- Cred că mi-a scăzut glicemia, nu am mâncat nimic ... Privește spre David, nu îi vine să creadă cât de bine seamănă, aproape identici, îmi cer scuze pentru...face semn spre el referindu-se la scena de adineaori, nu știam că sunteți gemeni.
- Nu ești prima femeie care ne confundă...David privește tăcut spre Damon.
Acesta își amintește cum i-a sărit Ava în gât, cum l-a sărutat cu buzele calde și pasionale crezând că e altcineva. Își încruntă maxilarul și fiecare mușchi al corpului, știe ce face fratele lui, este felul lui de a-i aminti că Ava este a lui.
Se întoarce spre Freya care nu prea înțelege de ce această tensiune între cei doi bărbați, o ia de după talie și îi zâmbește.
- Dacă crezi că ești ok mergem să luăm prânzul cu David și Ava, sau dacă...
Nu apucă să termine propoziția.
- Sunt bine acum, Freya privește în jurul ei, abia acum observă cum sunt priviți, atât de angajați cât și de clienți. Inspiră profund și se întoarce spre Damon afișând un zâmbet forțat. Abia aștept să îți cunosc familia, își lasă capul pe umărul lui, presupune că așa și-ar dori să se poarte.
La ieșirea din magazin observă cum David se depărtează de ei, este urmat îndeaproape de doi agenți de pază, se întoarce spre Damon care schimbă câteva cuvinte cu un al treilea bărbat, își dă seama că se cunosc și probabil destul de bine deoarece se despart strângându-și palmele și zâmbindu-și reciproc.
- Waw, spune când se așează și el în mașină lângă ea, pază nu glumă...
- Da ... Răspunde Damon, era în mașină dar cu gândul în altă parte... Se întoarce spre ea și o privește serios câteva secunde. Ce căutai aici?
- M-am trezit, tu nu erai, spune făcând semn cu mâna spre el, și am vrut să văd orașul... părea o idee bună la acel moment... adaugă cu o voce mai joasă.
- Cine era acel bărbat?
Întrebarea lui o pune în gardă, de unde știa? Se uită spre el și încearcă, fără reușită, să își ascundă neliniștea.
- Ce bărbat? Întreabă la rândul ei prefăcându-se că nu știe despre ce vorbește.
Damon își freacă ușor barba și zâmbește ironic dezvelind puțin dinții albi imaculat, clătină din cap apoi se apropie brusc de ea respirându-i practic pe buze, pune o palmă pe banchetă exact lângă soldul ei, iar cu cealaltă îi cuprinde piciorul stâng trăgând-o spre el. Ed, ori nu vede, ori încearcă să își vadă de treaba lui deoarece nu schița nici un gest din față.
- Nu cred ... Șoptește pe buzele ei, încerci să ascunzi ceva, miros asta... Hmm...Freya...își sprijină fruntea de a ei și îi ia fața in palmele lui, am fost antrenat să miros minciuna de la o poștă...și tu iubito...hmm. Îi așterne un sărut cast pe buze apoi se dă în spate atât cât să o poată privi în ochi, palma îi alunecă pe gâtul ei mângâindu-i ceafă cu degetele. Ai văzut un bărbat intrând în cazinoul acela, de cum l-ai văzut ai început să te simți rău...cine era?
Ochii ei mari îl priveau îngrozită, dar știe atât despre el încât să își de-a seama că nu va crede o minciună.
- Cineva cu care speram să nu mă întâlnesc vreodată...închide ochii și fără să realizeze simte cum i se scurg lacrimile pe obraz. Își duce rapid mâna și se șterge
- Hei...vreau să te ajut... îi spune punând puțină distanță între ei, spune-mi doar cum?
- Nu am nevoie de ajutor Damon, am nevoie de liniște, își așează palmele pe picioare și se joacă cu degetele în încercarea de a căuta o scăpare. Își ridică privirea spre el și continuă, în ritmul acesta nu voi reuși, de ce nu mi-ai spus că David este geamănul tău?
Damon ridică din umeri.
- Am vrut să văd cum vei reacționa, nu mă gândeam că vei leșina.
- Tu ce crezi?! Damon! Am vorbit cu el crezând că ești tu, se freacă la frunte frustrată, nici nu mai știu ce am spus, dar când mi-a zis de fiicele lui... Mi-am făcut un întreg film in cap, mă și vedeam cu vreo soție de-a ta venind și acuzându-mă că am furat tatăl fetelor...
Afirmația ei îi stârnește râsul, Damon se îndreaptă spre Ed.
- La David acasă... Apoi se apropie de Freya, iubito, ești pregătită să joci teatru?
Freya îl privește serioasă, știe la ce se referă, chiar dacă el o vede că pe o unealtă, un mijloc de a obține ce vrea, ei îi este destul de ușor să se prefacă că îi place de el, pentru că începe să fie adevărat. Își așează părul care era desprins pe spate în valuri largi, își așează haina iar după ce inspiră adânc se întoarce spre geam și privește pierdută rândurile de mașini pe lângă care trece.
- Joc teatru de mult timp, spune mai mult pentru ea, se uită la Damon o clipă, trebuie să mă și placă?
Damon nu răspunde imediat, o privește, pare puțin preocupat, cu mintea în altă parte, își așează sacoul și se depărtează de ea întorcându-se spre geam. Freya îl analizează tăcută, și din profil este atât de ... Omul ăsta îi pune capac...este greu să ghicești ce vrea deoarece când este atât de serios și cufundat în propriile gânduri pare învăluit în mister. Își mușcă ușor buza și inspiră în timp ce închide ochii, nu i-a răspuns la întrebare, probabil că îi este indiferent ce crede despre ea.
- Nu au cum să nu te placă, spune într-un final dar fără a întoarce capul spre ea, ai darul de a te face plăcută fără a depune efort...
Intrând în clădire nu poate să nu observe bodyguarzi care erau în mașină și chiar lângă lift, odată intrați se întoarce spre Damon.
-De ce are atâta pază? I se pare o întrebare logică deoarece la fiecare cotitură vede pe cineva.
Se întoarce spre ea și o prinde de talie, își coboară buzele peste ale ei, începe să o sărute lent, îndelungat, se pierde în brațele lui, în acest moment care o transportă într-o altă dimensiune, Demon începe să își strecoare mâna pe sub geaca care era descheiată și îi dădea voie să admire decolteul adânc al cămășii crem pe care o purta. Își atinge nasul de urechea ei în timp ce o lipește cu spatele de peretele liftului apoi îi șoptește încet.
- Să nu mai vorbim de ei, să ne concentrăm pe noi.
Își trage capul pentru a o privi, era răvășită, îmbujorată, excitată și el ar fi vrut să o aibă iar în patul lui...
- Pe noi?! Îl întrebă confuză. Nu își dă seama ce vrea să spună și nu vrea să își facă iluzii deoarece mai are o zi de petrecut aici și apoi se va întoarce la realitatea ei, acolo unde este o angajată iar el un cuceritor care nu pune preț pe sentimente...cu atât mai mult pe sentimentele ei.
Nu a auzit ușile liftului deschizându-se deoarece încă este pierdută în privirea lui, se sprijină de el și își lasă fruntea pe pieptul lui, nu se poate pierde cu firea, trage puternic aer în piept si se îndreaptă, își mușcă ușor buza apoi zâmbește scurt.
- Hai iubitule ...
Damon este atât de serios, încă din mașină nu a scos multe cuvinte, dar acum pare tensionat, îi ia bărbia între degete, îi aplică un sărut scurt pe buze apoi își lasă mâna să îi coboare de-a lungul brațului prinzând-o de palmă.
- Deschide drumul draga mea, șoptește în urma ei, privind bineînțeles cât de frumos i se așează fundul în rochia midi verde pe care o poartă.
- Privirea sus ... Îi ordonă ea dar fără a se uita in spate. Aici? Îl întrebă făcând semn spre ușa care era vizavi de lift, la câțiva metri.
- Da, expiră el zgomotos. Sună la ușă și se uită spre Freya, mulțumesc, adaugă exact când ușa se deschide.

UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILORUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum