UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

20

     Damon mai verifică o dată raportul pe care administratorul său i l-a dat de mai bine de o oră, obișnuit fiind să fie la cârma afacerilor sale, chiar și acolo unde e doar acționar și nu se ocupă de management, în ultimul timp simte că nu a ținut pasul și nici nu a avut concentrarea necesară pentru a lua decizii importante. Are încredere deplină în Rogers însă se simte absent, chiar și acum când citește raportul mintea îi este în altă parte și trebuie să reia de la început punct cu punct deoarece nu a înțeles nimic. Este mult prea excitat pentru a putea să se gândească la afaceri, abstinența nu a fost niciodată punctul lui forte și nici nu a simțit că ar avea de ce să se abțină, bizar este că acum vrea să o facă, pentru ea vrea să încerce să devină omul pe care ea îl merită și în care să poată să aibă încredere, greu lucru dat fiind faptul că este înconjurat în permanență de femei superbe.
     Pune laptopul deoparte și își ia telefonul pentru a trimite un SMS lui Derek care este azi cu Freya, el a fost la alergat când ea a plecat la muncă, azi este prima zi oficială la noul serviciu, îl deranjază că nu a acceptat să muncească pentru el în continuare, se îndoiește că i-ar putea fi mai bine în altă parte decât cu el, poate ar fi avut șansa de-a o vedea mai des și să o știe mereu în siguranță. Până nu va pune mâna pe nemernicul ăla de Greg și pe șeful lui nu va putea sta liniștit.

      - Desenele sunt frumoase, doar pe astea le ai? Adam o privește curios așteptând un răspuns din partea ei. De cum a ajuns s-a dus în spate și a început să lucreze la modelele care i-au fost atribuite fără a comenta sau obiecta ceva, dar continuă să se uite peste umăr sperând să nu cumva să se trezească cu bărbatul acela în atelier. Derek i-a spus că va fi la intrare, ceea ce tot i se pare ciudat și speră să nu fie vreo problemă prezența mașinii în permanență în fața magazinului. Îi zâmbește lui Adam și răspunde peste umăr în timp ce își i-a o clipă ochii de la rochia pe care o avea pe masa de lucru.
- Am avut mult mai multe, din păcate le-am...face o scurta pauza apoi continuă bâlbâindu-se. Le-am pierdut.
- Ok... aprobă el privind iar desenul,  o să mai îmi aduci câteva în săptămâna aceasta, vreau să gândești în afara tiparului, suntem la Hollywood! Avem contracte cu platourile de filmare așa că poți să fi cât de extravagantă dorești în imaginație.
Acesta lasă desenele jos și se uită în ansamblu prin atelier apoi își așează sacoul albastru și se întoarce pe călcâie parcă numărând atent pașii pe care îi face până la ușă.
Freya zâmbește în sinea ei, felul lui de a fi o amuză copios, până și limbajul cu accentul britanic i se pare fake, dar nu e în măsură să critice ea pe cineva.
De când a ajuns în această dimineață l-a simțit mereu în spatele ei, nu a spus sau făcut ceva, doar privea preț de câteva clipe cum muncește și se întorcea în magazin. Ochii ei se plimbau de la o masă la alta, de la o femeie la alta, nici una nu i-a adresat vreun cuvânt întreaga zi, o privesc iscoditor și își șoptesc între ele, probabil pentru că este nouă, i-ar fi plăcut să se integreze mai ușor, la club Lola a prezentat-o tuturor și din clipa următoare a fost că parte din echipă, își dorește să se simtă așa și aici, parte din colectiv. Își ia inima în dinți și când de apropie prânzul de apropie de masa femeii care stătea mai aproape de ea și îi zâmbește larg.
- Bună, sunt Freya, mi-ar plăcea...
Nu apucă să își termine propoziția că tipa se ridică brusc și își îndreaptă privirea spre un grupul de femei care se apropia din spatele Freyei, ignorând -o total pe aceasta.
- Scuze, îi aruncă peste umăr, plecăm la masă.
Freya înghite în sec și  își mușcă buza nervoasă. Ce dracu au cu ea? Își aruncă privirea spre oglinda de pe peretele din dreapta ei și se analizează fugitiv, de ce să o respingă așa fără a o cunoaște întâi? Indignată își ia poșeta și iese din atelier prin ieșirea din spate pe unde a văzut că au ieșit și noile ei colege. Abia când razele soarelui îi ating ușor pielea își dă seama că Derek este în fața magazinului, deci măcar așa avea să aibă intimitate la prânz fără că cineva să se uite în continu la ea.
- Unde pleci singură? Vocea din spatele ei face să se oprească brusc. Întoarce capul și îl vede pe Adam care avea o postură lejeră cu primul nasture de la cămașă descheiat și sacoul în mână.
- Voiam să merg să îmi iau un hamburger, arată ea spre chioșcul care se află la câțiva metri depărtare.
- Poate aștepta, vreau să te întreb ceva, Adam care zâmbește aproape tot timpul este serios și se apropie de ea câțiva pași. Ai muncit pentru OBraian?
- Da. Răspunsul ei vine prompt și pentru o clipă își ține respirația neștiind de ce este important pentru el acest lucru dar mai ales pentru a nu arata ce efect are simpla amintire a lui asupra corpului ei.
- Știe că lucrezi aici?
Dă să răspundă dar se oprește, preț de o secundă rememorează discuțiile lor, nu a menționat locul unde s-a angajat. Neagă din cap și își mușcă ușor buza.
- Tania și cu el sunt prieteni, și  Chad obișnuia să facă parte din grupul lui de prieteni, dacă ai venit aici înseamnă că nu mai ai nicio legătură cu el.
     Freya lasă privirea în pământ și fixează pantofii lui albaștri care se asortează cu sacoul de aceași culoare, nu are de ce să menționeze că este într-o relație cu el dar în cap i se învârte îndoiala, nu va fi fericit să afle unde lucrează.
- Tu ai mâncat? Întreabă ea încercând să schimbe subiectul.
- Nu, Adam da din cap, dar nu mănânc hamburger, peste drum este un restaurant, vino! E mic, dar bucătarul e talentat.
Freya dă să deschidă gura dar o închide la loc. Nu poate să înceapă să mănânce la restaurant, nu își permit luxul acesta.
- Eu îmi voi lua un hamburger doar.
- Hai...fac cinste azi, adaugă trăgând cu ochiul. O ia de braț și se îndreaptă amândoi spre trotuarul din spatele atelierului.
       Deși Derek era parcat în fața magazinului de cum pune piciorul afară din curtea mică aflată în spate Freya îl vede rezemat de un copac. Pentru o clipă se poticnește și simte cum pulsul îi crește, cum să explice unui coleg că are pe cineva care o păzește, Adam o trage după el și traversează strada, cu coada ochiului vede că Derek rămâne la distanță fără a se apropia de ea sau a o incomoda așa că își continuă drumul spre restaurant și încearcă să facă abstracție de privirea care o urmărește.
Exceptând faptul că noile colege nu o înghit, că este urmărită de Derek și că încă nu i-a spus lui Damon unde lucrează, ziua de azi a fost una ok, faptul că trebuie să se concentreze asupra atâtor detalii și o tine în priză și nici nu realizează cât de repede trece timpul, nu a avut vreme să se gândească nici măcar o dată la buciumul pe care îl reprezintă trecutul ei, la neliniștea care o are în suflet știind că în aceste momente oamenii angajați de Demon sunt în Las Vegas încercând să obțină informații despre Jason și implicit despre ea. Tresare când se apropie ora de plecare și Adam se apropie de ea inspectând îndeaproape piesele vestimentare la care a lucrat.
- Ai talent, nu pot nega asta...și desenezi frumos adaugă punând pe masa ei de lucru blocul de desen pe care ea i l-a dat dimineață. Chad i le va arăta mamei lui și poate că vei avea noroc. Acesta îi trage cu ochiul.
- Mulțumesc. Freya zâmbește în sinea ei, poate că norocul avea să i se schimbe în sfârșit.
- Mulțumește -i lui, e afară, te așteaptă.
Când Freya îl privește confuză neînțelegând la cine se referă acesta completează rapid.
- Chad! E afară așteaptă să ieși și tu a văzut și el desenele deci asta înseamnă că ai temă de casă vreau să văd mai multe să îmi demonstrezi că meriți atenția care ți se acordă.
Își ia poșeta și blocul de desen și pășește încrezătoare în magazinul atașat micului atelier cu zâmbetul pe buze pregătită să îl salute pe șeful ei, dar privirea este acaparată de figura furioasă a lui Demon care era foarte aproape de Chad, își dădea seama că întrerupse ceva o discuție privată între cei doi care atunci când ea urmată de Adam au intrat în încăpere au tăcut brusc. Damon îi întinde mâna și eu privește fix în ochi avea o privire rece distanță ușor încruntat furios de-a dreptul își spuse ea.
- Plecăm în acest moment! Îi cere întinzând mâna spre ea, mai mult îi ordonă. Chipul îi este umbrit de o furie care nu a mai văzut-o, putea jura că e în stare să ucidă pe cineva doar cu privirea în acest moment. Nu am de gând să te las să muncești pentru el, nici în ruptul capului nu mai calci în acest atelier.
- Deci ordoni mai nou îl întrerupe Chad mutându-și privirea de la Freya la Demon. Nu este un obiect și nu poți să te comporți așa cu ea, este liberă să muncească unde dorește.
- Da, mai puțin în apropierea ta. Nu îmi spui tu mie cum să mă comport cu femeia din viața mea, adaugă apăsat și după ce a spus cuvintele realizează cum sună și ce reprezintă afirmația lui.
Atât Chad cât și Freya îl privesc uimiți și își dau seama cât de nervos,  înfuriat la propriu este Demon în acest moment.
Freya își trage mâna din strânsoarea creată de palmă lui Damon și se uită spre cei doi bărbați care mai aveau puțin și se luau la bătaie.
- Ne vedem mâine spune ea privind spre Chad, apoi trecând pe lângă Demon, iese din magazin și începe să meargă spre casă pe jos ocolind mașina parcată a lui Derek și cea a lui Demon. Era furioasă de-a dreptul, știa că Demon nu îl suportă, dar să vină aici și să vorbească așa despre ea ca și cum ar fi o proprietate, un obiect, o face să își amintească trecutul dureros și modul în care Jason s-a comportat cu ea.
Își strânge cu putere poșeta în brațe și grăbește pasul pentru că aude cum Demon o strigă să se oprească. Lacrimile i se rostogolesc pe chip, are în ea o ciudă imensă pentru că nu poate să se controleze și să nu plângă în plină stradă.
- Ți-am zis să stai! Îi rostește răstit Damon dar cu un ton jos în așa fel încât să îl audă doar ea pentru a nu atrage și mai mult atenția asupra lor.
Freya își smucește cotul și îi întoarce spatele continuând să meargă grăbită.
- Ești surdă?! O întrebă ironic venind alături de ea.
- Da. Răspunde scurt fără să îl privească, nu sunt un obiect, sunt un om. Pot să muncesc unde vreau! Adaugă răspicat accentuând fiecare cuvânt pentru ai arăta cât de important este pentru ea independența.
- Da, mai puțin cu el. Completează Damon punându-se în fața ei și astfel obligând-o să se oprească brusc lipită fiind de pieptul lui. Respiră adânc și o cuprinde în brațele sale lăsând privirea în jos spre ea.
- Îmi place aici, fac ceea ce știu mai bine, spune într-un final ridicând privirea în sus atunci când vede că nu îi dă drumul.
- Chad vrea doar să mă enerveze, de aceea te-a angajat.
- Adică nu crezi că sunt bună în acest domeniu? Îl întrebă ironică deranjată fiind de cum pune problema și despre cum o desconsideră.
- Nu îmi pune vorbe în gură, nu am spus că nu ai fi capabilă, îți spun doar că el nu este cea mai inspirată alegere pentru un job.
Își coboară capul în jos spre buzele ei și încet începe să o sărute, ușor slăbește strânsoarea brațelor și își urcă palmele pentru ai lua chipul între ele, își strecoară degetele în părul desfăcut iar cu degetul mare al fiecărei mâini se joacă cu pielea catifelată din colțul buzelor desenând cercuri simetrice invizibilele. O privește în ochii negrii și își încruntă chipul când vede pasiunea din ei.
- Am nevoie de un loc de muncă Damon, îi șoptește pe buze când acesta i le ia din nou în stăpânire cu un sărut dulce, leneș, senzual, buzele lui ferme i le frământă ușor atât cât să aprindă un ea un fitil care e conștientă că nu are cum să explodeze, cel puțin nu azi...
- Te angajez eu... îi spune abandonând sărutul și făcând un pas în spate.
- Moda e o pasiune de-a mea, îmi place să creez haine Damon, mai mult decât să fiu ospătar în clubul tău.
O ia de mână și pornește la pas alături de ea.
- Am multe afaceri, te pot angaja și în alt domeniu, spune ridicând din sprânceană deoarece știa că are privirea ridicată spre el.
- Nu ai un atelier de croitorie... îi amintește ea rupând conexiunea dintre privirile lor deoarece este gata să accepte orice când o privește cu acei ochi incredibil de verzi.
- Cumpăr unul! Îi aruncă zâmbind larg, orice numai să te știu aproape de mine.
- Nu mă poți ține doar lângă tine Damon, îi spune când traversează strada pentru a ajunge la blocul în care se află apartamentul ei.
- Pot încerca...Chad vrea doar să îți între în pantaloni...
Freya se oprește brusc și se întoarce spre el uimită de cuvintele pe care tocmai le-a spus.
- Serios?! Și tu ce vrei? Îl întrebă indignată căutând haotic în poșetă cheile care parcă refuzau să se lase găsite.
- Pe tine!
- Încerc Damon, dar nu mă poți ține lipită de tine, abia încep să mă pun pe picioare, să răzbesc singură, destul de agitată își ia cheile și deschide ușa. Sunt destul de sigură că pot să ofer mai mult decât o simplă partidă de sex îmi place să cred că sunt capabilă de a face ceva mai mult cu viața mea.
- Sunt de acord, spune el blocând cu mâna ușa pe care ea voia să o închidă. Te rog nu face asta, ochii lui scânteiau aparte și aveau o licărire ciudată pe care ea nu o mai văzuse muncă pe chipul său.
- Cred că îți vine destul de greu să spui aceste cuvinte, răspunde Freya în prag dar lăsând să îi cadă de pe umăr geanta neagră și uzată de care nu se mai dezlipea. Vede din privirea lui că nu își dă seama la ce se referă ridică un deget și face un semn spre el. Te rog... spune încet...
Damon își încordă vizibil maxilarul și face o introspecție rapidă, ceea ce ea punctase acum era cât se poate de adevărat, nu ii plăcea să se roage de nimeni.
- Dacă îmi place ceva atunci îl iau și pun întrebările mai târziu, de obicei funcționează de minune, adaugă ridicând din sprânceană și afișând un zâmbet extrem de seducător.
   Împinge de ușă mai tare și intră în clădire apoi face un pas și o prinde de talie pe femeia din fața lui, mai spune nimic doar expiră zgomotos și se apleacă asupra chipului angelic și îi ia în stăpânire buzele frământând carnea dulce întru-un sărut  lung delicat, dar în același timp cum poate un ferm să dorească atât de mult pe cineva când acel cineva nu face decât să îl scoate din sărite și să protesteze mereu nu se înțelege el și nu înțelege pornirile pe care le are când o vede în fața sa și mai ales când nu o vede. Mâinile îi alunecă în jos cuprinzând cu putere fesele ferme și se împinge ușor spre ea încercând să îi arate cât de mult o dorește și ce efect are asupra lui. Freya se lasă prinsă de mirajul buzelor lui calde și își ridică brațele încolăcindu-se în jurul gâtului și își înfinge degetele în părul său negru ridicându-se vârfuri pentru a putea fi cât mai aproape de el, în acel moment Demon păși cu ea în brațe și urcă scările  fără a se mai deranja să îi ia geanta căzută jos.
- Am nevoie de geanta mea, spune  printre săruturile pasionale în timp ce limba lui îi cercetează fiecare colțișor al gurii și îi transmite fiori de plăcere pe șira spinării, este mai mult decât conștientă de efectul pe care Demon îl are asupra ei acest om și cât de aproape este să o convingă să lase tot pentru el, pentru al face pe el fericit, însă cum rămâne cu o fericirea ei?
-Derek are grijă de ea, lasă-mă să am grijă de tine, tot ce îmi doresc acum este să te știu lipită de mine vreau să fiu în tine, te vreau și nu știu cum să îți mai spun pentru a înțelege.
      Când ajunge în dreptul apartamentului a Damon o lasă încet în jos.
Orbită de dorința și de plăcerea pe care o trezește în ea bărbatul din fața ei i se aruncă din nou în brațe începând să îl sărute pătimașă în timp ce palmele i se strecoară pe sub tricoul lenjer care îl poartă, atingând cea mai catifelată piele și lăsând ca totul să fie umbrit de această dorință arzătoare de al avea, abia când ridică în sus de marginea tricoului își aduce aminte că azi nu își va putea satisface această foame care crește înăuntrul ei. Se oprește brusc și face un pas față în spate încercând să se dezmeticească își duce mâna la gură și dă din cap zâmbind ușor rușinată.
- Îmi cer scuze, dar nu pot, îi spunem cu o voce răgușită pe care în ușor recunoaște cel mai probabil din cauza pulsului accelerat deoarece își simțea inima în gât în anticiparea plăcerii ce acum nu va mai veni.
Damon se uită în ochii ei și își duce mâna la bărbie frecând iritat barba neagră și nu înțelege ce a determinat-o să se oprească brusc.
- Sunt destul desigur că te pot face să ajungi pe culmile plăcerii spune el dar cu o mimă serioasă, era vizibil excitat și cu greu își țineau frâu dorința de a nu-i rupe hainele și a o arunca în pat și a face din nou a lui.
Era sigură că a uitat complet că în  această perioadă, nici dacă își dorește, nu poate să satisfacă nevoile nici unuia dintre ei.
- Menstruația, Damon! Spune ea zâmbind și ridicând din sprânceană.  Acea problemă cu care nu a trebuit să îți bați capul până acum.
Damon se reazemă de tocul ușii și zâmbește foarte subtil își amintește parcă ceva despre acest lucru și de discuția pe care au purtată cu o seară înainte.
- Urăsc asta spune el cât de serios poate având în vedere situația în care se află și faptul că era excitat la maxim ar fi super dacă nu ai mai avea această problemă, adaugă apoi zâmbind ca o soluție la necesitatea pe care o simte în acest moment.
- Nu cred că o sarcină este bine-venită să în acest moment deoarece numai în acea situație se poate întâmpla ceea ce ai spus tu.
Mai mult decât serios Demon își lasă privirea în jos și rămâne mut. Nu spune nu plănuiește să aibă un copil, dar nu se consideră un exemplu de urmat și nici capabil să crească în mod sănătos vreodată un copil, pur și simplu nu se vede în postura de tată. Toată euforia pe care o simți acum câteva minute a dispărut.
- Nu sunt cel mai bun model de urmat în viață pentru cineva, în schimb tu, spune ridică de mână și așezând o buclă de păr rebel  care îi acoperă o parte din chip, tu cred că ai fi o mamă minunată. Cred că ești obosită adaugă împrăștiind magia care se creează între ei, te rog să te gândești la propunerea mea și să încerci să te depărtezi. Eu voi face tot posibilul să te ajut, cred că asta este ceea ce îți place și sunt sigur că poți răzbi și prin forțe proprii nu numai alături de el. O sărută scurt pe frunte și se întoarce brusc ieșind din apartament și închizând ușa în urma lui.

Freya rămâne cu ochii ațintiți asupra ușii închise și încearcă să își dea seama ce înseamnă toate acestea și ce s-a întâmplat cu el și cu schimbarea bruscă în atitudinea lui, dar mai ales ce să facă în continuare și cum să își stabilească prioritățile. Și îngândurată se aruncă pe spate în pat și privește în gol spre tavanul de ce se află din nou în impas atunci aude o bătaie la ușă și își amintește de data pe care a lăsat-o pe jos la intrarea în bloc.
- Scuze, spune și deschide repede ușa, am uitat complet de ea.
Zâmbetul la vederea omului din fața ei îi dispăruse brusc și este înlocuit de un chip  împietrit de frică. Te rog...nu... dă încet din cap, dar fără a putea face nici un pas pentru a închide ușa în timp ce bărbatul trece impasibil pe lângă ea.
- Ți-am lipsit? o întreabă ușor la ureche atunci când se oprește în spatele ei tu cu siguranță mi-ai lipsit mult, zeițo!