UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

5

Nu poate nega că odată ce e pusă la punct, casa unui burlac nu e greu de întreținut, adică, înafara de dormitor și baie nu folosește celelalte încăperi, chiar nu înțelege de ce a spus că rămâne mereu fără menajeră... Se mai uită o dată în frigider să fie sigură că a scris tot ce e nevoie pe listă pentru a nu fi nevoită să facă mai multe drumuri. Când a folosit data trecută cardul pentru a face cumpărături, l-a lăsat aici în bucătărie, doar că acum nu mai este...
"Unde ai pus cardul pentru cumpărături?" Trimite un mesaj scurt șeful ei... A făcut rost de numărul său de la Rogers, în cele din urmă lucrează pentru el, și în situații de astea are nevoie să comunice.
Mai căuta o dată prin mobilierul din bucătărie, nimic!
Când telefonul îi vibrează tresare, de aștepta să îi răspundă prin SMS, nu să o sune.
- Da, răspunde scurt.
- Bună și ție, vocea lui suna altfel la telefon, mai groasă, mai clară, mai sexi...
- Bună, scuze dar nu găsesc cardul, l-am pus aici, spune arătând cu degetul spre spațiul deschis din mobila de bucătărie de parcă Damon ar putea-o vedea.
- E pe biroul meu.
O clipă stă și reface în gând planul casei. Ușa închisă de la parter! Acolo nu a intrat deoarece era mereu încuiat.
- Ok, o să merg mâine să iau ce este necesar.
- Poți intra, du-te in fața ușii.
Aceasta iese și se duce spre ușa care era poziționată în partea opusă bucătăriei.
- Da...
- În dreapta este o consolă albă, deschide sertarul din mijloc și vei vedea cheia.
- Mulțumesc, face o pauză apoi continuă, vei veni acasă la prânz?
- Încerc să ajung. Să încui biroul după.
- Așa am să fac. La  revedere. Freya ia în mână cheia.
- Pa Freya...
Se uită la ecranul telefonului, omul ăsta poate să fie atât de neplăcut uneori, și chiar și așa începe să îi ocupe gândurile prea mult timp. Este obișnuită cu bărbați care cred despre ei că ar fi zei, problema cu Damon este că și arată că unul.
De cum deschide ușa culoarea predominantă este mahonul, privirea îți este captată de fereastra impunătoare până în podea, plajă și apa  mării,  biroul impunător , dealtfel foarte curat, este situat in partea stângă, de cum îl vede se îndreaptă spre el, cardul este la vedere, îl ia de cum îl ridică rămâne încremenită, în fața ei se așeză un perete plin cu arme așezate fie în vitrine ca trofee, sau prinse pe perete, se uită și nu înțelege de ce ține în casă atâtea arme, sau dacă e legal, se apropie și le admiră, probabil că sunt peste 20. Ce fel de om e? Pasiunea pentru arme nu este una comună, va trebui să afle mai multe despre el, și așa este îngropată în probleme. Înghite în sec și iese rapid din birou, încuie și pune cheia la loc. Nu e de mirare că îl ține încuiat!
Deși și-a propus să cumpere doar ce este pe listă, dar bineînțeles că și-a mai amintit de una sau alta și a reușit să ia mai mult decât poate căra, a fost nevoită să se oprească de mai multe ori pe drum, data viitoare va avea grijă să își scoată bani de taxi. După ce a așezat totul la locul lui și se uită la ceas, aproape de prânz, este greu să gătești pentru cineva pe care nu îl cunoști defel... Presupune că o friptură este mai mult decât binevenită, așa că pregătește totul pentru cuptor.
Se pierde în gândurile sale, ascultând muzică, trebuie să termine și să plece, nu este ușor să oscilezi între două joburi. Ritmul muzicii o transpune și în ritm de dans scoate tava de la cuptor și o pune pe aragaz, își scoate mănușa și caută o furculiță pentru a verifica, cum se întoarce se izbește de Damon, care stă rezemat de marginea mesei.
- Dumnezeule! Vrei să te oprești în a te strecura așa, strigă căutând să își scoată căștile din urechi. Se dă un pas în spate până ajunge lângă aragaz, din instinct pune palma pentru a se sprijini, atingând tigaia fierbinte. La dracu! Sare și își duce repede mâna la gură.
- Ai grijă! Spune Damon făcând un pas spre ea, ai putea să te arzi, adaugă privind-o în ochi în timp ce îi ia palma și o analizează...ai scăpat de data asta...
- Foarte amuzant! Afișează un zâmbet forțat, pot să îmi recuperez mâna, spune primind spre mâna lui deoarece încă îi ținea palma.
Ochii lui verzi îi coboară pe chip oprindu-se la buzele ei, apoi continuă spre decolteu, o privește îndrăzneț fără a se ascunde sau a încerca să își mascheze intențiile. Simte cum inima începe să îi bată cu putere și un val de căldură o cuprinde lăsându-i un gol in stomac și gura uscată, înghite în sec și își umezește buzele.
- Ți-a crescut pulsul, spune el cu cea mai masculină voce care i-a încântat urechile vreodată în timp ce îi atinge cu degetul mare pielea fină a încheieturii.
- De la sperietură, spune Freya cu o voce pe care nici ea nu și-o recunoaște.
Damon îi eliberează mâna și se apropie și mai tare de ea, astfel stă lipit practic de pieptul ei, fără a o presa totuși.
- Sau poate că nu îți sunt chiar atât de indiferent precum vrei să arăți, să înțeleg că te simți intimidată?
Ridică bărbia sfidătoare spre el, în ciuda faptului că este cu un cap mai mare, nu îi este frică de el, cu toată această atracție puternică pe care o aruncă asupra ei, cumva știe că nu ar face ceva pentru a o răni, sentimentele acestea contradictorii o enervează.
- Domnule OBraian, e nevoie de un pic mai mult pentru a mă intimida. Răspunde ea dar fara a se putea desprinde de privirea lui.
Damon îi mângâie fața cu palma, jucaându-se cu bărbia ei.
- Doar un pic mai mult?! Ce dezamăgire,spune ironic.
Freya face un pas lateral și îi întoarce spatele, scoate cardul și îl pune în același corp deschis al mobilei, apoi se întoarce spre el.
- Probabil ești obișnuit că femeile să îți cadă la picioare...
- Da...a mai scăpat câte una, răspunde trăgând cu ochiul, în timp ce se apleacă să miroase friptura.
- Să înțeleg că mai sunt și femei cu capul pe umeri?
- Doar pentru că nu mi-am dorit cu adevărat să le pun capul altundeva...
- Damon! Face un pas spre el și îl amenința cu degetul. Pot să te acuz de hărțuire sexuală!
- Fă-o! Se apleacă periculos de aproape de buzele ei, mor să văd cine o semnează? Freya Smith?
Își încruntă sprâncenele, își dă seama că Damon bănuiește ceva, automat face un pas în spate pentru a pune distanță între ei.
- Ce vrei de la mine Damon?
- Habar n-am! Ce ar fi să începi cu adevărul tău nume?
- Freya. Răspunde ea scurt păstrând contactul vizual încercând să îl convingă. Te rog să înțelegi că vin aici pentru că am nevoie de bani așa că te rog să nu încerci să îmi îngreunezi munca.
- Spune-mi ce problemă ai și te ajut! Damon se duce iar spre masă și se sprijină de ea, era conștient că are efect asuprea ei, nu înțelege de ce insistă să pară neinteresată. Orice ar fi nu cred că mă poate surprinde...
- Am nevoie doar de loc de muncă. Atât! Închide ochii o clipă pentru a se calma apoi îi deschide și își mușcă ușor buza inferioară, nu vreau să stau mereu în gardă pentru că s-ar putea să apari tu, să faci glumele tale cu aluzii sexuale.
Damon surâde la explicația ei, își încrucișează brațele și o privește amuzat.
- Drăguțo, așa sunt eu ... Trăiesc fiecare moment, dar NICIODATĂ nu am fost nevoit să implor sau să forțez o femeie.
-Cu mici excepții... spune ea repetând ce a afirmat el adineaori.
- Exact! Damon se gândește la cele care l-au refuzat, puține ...
- Lasă-mă să fiu clară, Nu Mă Voi Culca Cu Tine! Niciodată! Ridică tonul destul de tare pentru a-și menține afirmația .
- Hai să vin de acord că greșești, eu nu vreau să mă culc cu tine, zâmbește trufaș apoi adăugă, vreau altceva.
-Ah..! Exclamă furioasă, cu tine nu se poate! Își strânge pumnii și se întoarce spre ieșire.
- Miroase delicios, ne vedem la club!Acesta se apleacă iar peste tavă și zâmbește satisfăcut, arată chiar bine.
- Sper să te îneci, adaugă înainte de a ieși Freya, mai mult pentru ea.
- Am auzit! îi răspunde acesta din bucătărie.
- Bine! trântește ușa în urma ei. Ce  om neînțelegător nu pierde o ocazie să nu îi facă o aluzie sexuală! Se oprește o clipă și inspiră, ce dracu e cu ea? De ce reacționează așa în preajma lui? Da...omul arată bine, dar a mai văzut bărbați frumoși și nu s-a comportat așa.