Tamara
Cu greu incerc sa ii fac fata tentatiei si ispitei. E greu sa te impotrivesti inimi, atunci cand ea chiar numai te asculta.
- Nu e bine ce faci!
Ma indepartez cu greu de fruntea lui si ma indepartez considerabil de el.
- Nu fac nimic rau...
Il privesc si dau negativ din cap, ma asez pe canapea si imi trec o mana prin coada strans prinsa.
- De ce ai aparut la usa mea? Nu ne era mult mai bine fara sa stim ceva unul de altul?
-Cred ca glumesti...
Rade ironic si se aseaza pe fotoliul din fata mea.
- Tu mai cautat prima, tu mai sunat...de ce?!
Inghit in sec si prefer sa neg informatia asta, chiar nu vreau sa ii recunosc si sa ii dau satisfactia ca nu am putut sta departe de el.
-Habar n-am despre ce vorbesti...
- Poti sa negi cat vrei...stiu exact ce spun.
Imi dau ochii peste cap si prefer sa nu-l mai privesc..
Timp de cateva minute nici unul numai spune nimic, o liniste ne apasa pe amandoi si parca ceva nu e bine...
- De ce suntem in situatia asta Tamara?! De ce ai disparut asa?! Chiar nu te-a durut deloc, chiar nute-ai gandit deloc si la inima mea, la sufletul meu??
Vocea lui groasa rasuna in toata casa, cuvintele lui dure rasuna pana in inima mea dar ce pot sa ii raspund, ca am fost o lasa? Ca m-am gandit doar la mine...
Prefer sa tac si sa nu ii raspud chiar daca ochii mei au inceput sa lacrimeze fara sa vreau.
- Stii cat te-am cautat? Stii cand ma durut absenta ta? Habar nu ai prin ce am trecut in tot timpul asta, am incercat orice ca sa te uit femeie, orice...
- Ce orice...?
Privirea mea se ridica asupra lui, nu pot sa aud ca ma inselat, ca a fost cu femei...eu n-am intraznit sa privesc al barbat chiar daca eram departe de el...
- Nu mai conteaza...
- Mai inselat?!
- Ai disparut, Tamara!
Se ridica in picioare si asta fac si eu, simt cum o caldura pune stapanire pe corpul meu si nervii parca nu ii mai pot controla.
- Asta nu e o scuza, ai fost cu alta in timp ce eu plangeam, sufeream, eram distrusa...eu n-am intraznit sa privesc un alt barbat macar...esti un nenorocit!
Se apropie din nou de mine si tot ce fac e sa il imping si sa il resping.
- Nu face asa, gresesti, erai plecata, disparuta, nu stiam daca te voi mai revedea vreodata...Am incercat sa supravietuiesc dureri asa cum am crezut ca e mai bine...
- Daa, si sa ti-o tragi cu altele era o terapie sau cum?!
Din nou incearca sa ma ia in brate si ma restesc la el sa il fac sa inteleaga ca nu vreau, in imping si plec de langa el si ma indrept catre usa de la iesire.
- Pleaca si sa nu te mai intorci vreodata, nu vreau sa te mai vad, te urasc intelegi, te urasc!
Ii deschid usa si sper sa place...Il privesc cum isi ia geaca in mana si vine catre usa, se opreste in fata mea si nu vreau sa mai plang in fata lui, nu vreau sa ma mai vada asa.
Nu vreau cu adevarat sa plece si stiu ca are dreptate, puteam sa nu ne mai intalnim niciodata dar orgoliul nu ma lasa sa cedez atat de usor!
- Eu te iubesc!
Ramane pret de cateva secunde si il privesc!
- Eu nu, iesi!
Imi zambeste in coltul guri si imi inchide usa.
- Tu crezi ca eu ma iau dupa femeia geloasa din tine care imi spune ca nu ma iubeste?! Ochii te dau de gol iubito!
CITEȘTI
Profesorul
RomanceContinuarea povești de pe contul @Anonima6783 o veți putea găsi aici. Am pierdut contul acela și tot odată și povestea pana ce m-am gândit sa o continui aici. Vă mulțumesc din suflet pentru fiecare mesaj în parte la contul vechi!
